SÎNTEM IZBIŢI CONTINUU

Prea sîntem loviţi, trîntiţi.

Optimiştii le spun conflictelor

bun venit,

vă ajungeţi destinul,

arătaţi creaţiei gîndurile

şi smintelile

venite de la big-bangul lumii

Ne afişăm îndemnurile înaintării,

cea mai înaltă bravură,

dar iată lacunarul, emoţiile

sînt cu un pas în faţă,

nu iartă, îngenunchează bunul simţ.

Aşteptarea e pusă pe ruginite talere

şi toate în lumea noastră

sînt libertăţi oprite la jumătate,

umblete, ce-n

nemulţumirea lor,

izbesc drept în faţă.

 

SUFLETUL E PENTRU ÎNMULŢIREA CLIPELOR

Cum ne urcăm trăirea spre miezul vieţii,

a unei lumi dragi, doar a  noastră ?

Ne întoarcem capul, greu îi găsim

plăcerii locul,

fixăm orizonturile, ascuţim simţurile,

iuţim paşii, am ghicit bine  momentul

uşor confundat cu absolutul.

Apelul de prezenţă, clar obscurul tulbură

o lume întreagă.

Precum  importantul,

unicitatea,

chiar dacă nu pot fi spuse,

pe cît seamănă se deosebesc între ele …

A rămas obolul şi bucuria umplerii

conflictelor,

cumpănelilor cu închipuirea azi statornică,

mîine trecătoare,

cu gîndul, curiozitatea şi lupta

de a găsi înmulţirea clipelor.

 

VINOVĂŢIA nu se lasă

Un scop nebun, oare e chiar tembel,

ne pune pe noi, pe ei, în  vîrtejuri aiurite

pentru a mări ce ne vine pentru bine,

ne abat scandalagii de sus,

de la înţelesuri clare,

înghiţiturile sînt sfidate,

că-s tulburi operaţiile aritmetice

Nu le pare nimic grav,

rînduiala cu logica şi morala ei de odinioară ,

au rămas aceleaşi, dreptatea e o

apăsare prea mare.

Socotiţi c-ar trebui  zeii

să ne împingă cu piciorul în fund,

în gest de înaltă democraţie,

spunîndu-ne:  aveţi zile puţine,

lăsaţi  promisiunile  cu rămînerea pe loc,

altminteri neam de neamul vostru

asemenea  se va purta.

Ne-aţi nenorocit cu logoreea,

nu lăsaţi nici timp sosirii  banilor europeni.

FRUMUSEŢEA, HIDOŞENIA ŞI GEOMETRIA

Totul şi nimicul  bun cuiva

sînt parte a firii schimbătoare,

peste tot crăiască şi diavolească zestre

Răsare Soarele, norocul a venit

cu paharul plin,

nenorocirea, la amiază , sigur seara cu

uscata moarte

 

Datul ne apare după ce i-a trecut vremea

Istovitoarele opinteli ne sînt măsura,

de-i înceată, de se aprinde vrerea,

sfîrşitu-i lăudat peste făptură,

e noaptea firii fericite de apoi .

 

Ne îndreptăm spre suflete,

alegem şi nu ştim ce-am ales,

se întind mîinile,

privirile se întorc cu speranţă,

am ajuns să ne măsurăm firea

cu o vorbă  zisă destin.

 

Mulţi visează,

cîţiva preschimbă visele cu bucurie,

urmează cei ce arată viitor de roade,

arte, ştiinţe, suflete ce răspund

la secţiunea de aur, cumpănă izbitoare.

 

Tîrziu am înţeles elipsa;

uimitoare încropire, avea nevoie de ea  mersul

de dincolo şi dincoace de Soare

şi cît o imităm, cîte nu imită, e roua dimineţii,

aleasa-ne înfăţişare

Jinduim pătrunderea întregului ascuns,

dorim marele necuprins, neînvins,

ce vrea să-şi încerce şi azi norocul,

să ocupe tot locul…

 

Vrem cercul pentru utilităţi,

ne arată că atîtea avem de imitat,

prinse în  măreţia-i rotundă,

ce graţios, cîtă frumuseţe,  se prinde şi el la joc,

noapte de noapte ne arată steluţe,

noapte de noapte amintire mănoasă