Cariatide

Cariatidele s-au dezbrăcat de poezie

Au coborât spre izvoare

Şi-au sorbit apă vie

Piatra s-a transformat în iele

 

A început să zboare

Printre maşini şi semafoare

Concurând cu cântece

De pe tronsoane

 

Vântul în frunze dansează

Le strânge, apoi le aruncă

Cariatidele reverberează

 

Ecoul lunecă

În unde de culori se împletesc

Prin ochi de manechin ielele privesc

 

Dimineaţa soarele

Dimineaţa soarele sărută

Şindrila, clopotele, cuiburile

Sărută drumul,

Oamenii harnici

Sărută singurătatea şi o

împarte cu el

Sărută verdele şi îl

împarte cu el

Sărută florile şi se

împarte între ele

În drumul răsăritului

Umbrele încep să descrească

Cortina nopţii se ridică lent

Decorul parfumului răcoritor

Este înlocuit cu spectacolul culorii.

 

Liniştea vitezei

După zgomotul motocicletelor

Găsesc seminţe de flori

În geanta tăcerilor

 

Arome poetice

Îmi doresc ca foaia

pe care o citiţi

să miroasă a ploaie din primăvară

 

Picături ce ating muguri

Picături ce sărută flori

Picături ce poleiesc firele de iarbă

Şi-au aprins lumânările castanii

Pentru a lumina noaptea

de primăvară cu stropi aromaţi

Şi iubirea înfloreşte

nu o interesează polemici, războaie.

E crudă în verdele

ce taie negrul

ce despică recele

ce cheamă… trilurile

cu flori ce aburcă dealurile

Firele ploii absorb foaia

pe care scriu

Literele devin picături

aromate de ploaie

în firele de iarbă drepte ale consoanelor

cu ouă de pitulici ale vocalelor

Brânduşe, păpădii, flori de cireşi –

pulbere de polen

înmuiat în ploaie –

aur ce zboară

în vaporii aromaţi

în stropii de ploaie

Primăvară! Ne deschizi prin jaluzelele ploii

Parfumul lumânărilor florale

Ce sfeşnice de chihlimbar nocturn

Copacii îşi îmbracă un inel

Şi ramura mai face un nod pe axa timpului

pentru a condensa

aroma nopţii din ploaie

ce seminţe de primăvară

E răsăritul verdelui

din luciul stropilor nocturni

în care se îmbarcă licuricii cu aripi parfumate