Poet, romancier, eseist, Nimrod Bena s-a născut în Ciad. Locuieşte de mai bine de 20 de ani în Franţa, fiind publicat de mai multe edituri, „Obsidiane”, „Actes Sud”, „Seghers”, „Bruno Doucey”. Laureat al mai multor premii literare.
Am ales câteva fragmente din noul său volum, Sur les berges du Chari, district nord de la beauté (Pe maluri de Şari, district nord de frumuseţe), pentru a familiariza cititorul român cu ritmicitatea curgătoare a versului nimrodian, la pas cu voluptatea molcomă a undei fluviului copilăriei sale, Şari.
13.[1]
Cerul nimbul său norii
De-asemeni şi vântul căruia oceanul
se lasă fără val fără oprelişti
18.
Văzduhul a intrat în
etatea lui timpurie. Nu mai e
decât o linie. A surpat
pădurea, arbuştii, lianele[2].
Aleargă înspre lâncezeala
desăvârşită.
- Marea cireadă
Mama mea
aşteaptă
cu spatele
la mine
precum o stelă
- I
Numesc încă silabele cereşti
O pentru suprafaţă (noaptea ei adormită)
I pentru urări fără culoare
V pentru a vieţui şi a voi să mă lase
Să îndrăgesc cerul în sfârşit senin
I pentru a-i înălţa un zmeu
- II
Mi-am iubit mama i-am sărutat ursita
Ca un fiu ca un cerşetor
Ce ruga în taină zeii să-i prelungească
Zilele pe măsura alor mele. Ţin la ea
Ca un proscris cuprins de durerea de a nădăjdui
- III
Cândva alergam prin aceste câmpuri
Ca un mag străbătând un ţinut misterios
Întâmpinam un poem tânăr puternic fierbinte
Şi ca dorul, el voia să moară de bunătate
Pas rătăcit pe smălţuirea lunii
Am fost mereu purtat aiurea
Cărţile strigau în urma mea
Acolo acasă unde le lăsasem
Mă zbăteam în ghearele unui bob de nisip
Luna nouă cailcedrat[3]
Sau încă neem cu sămânţa-i agonisind
Braga tuturor călătoriilor
- IV
Anumite zile, cu stăruinţă fără seamăn îmi revin
COPILĂRIA MEA FURATĂ
Drumuri pustii fără mărturisitor tihnă şes
Această inimă acest văzduh îmbătat cu fosfor
DEJA EPITAFUL MI-E SCRIS
(Din ciclul „Ceruri hoinare”)
- 2
Pelicanul prea curat prea alb
de-a lungul apei
mai curând plumburie
- [Am îndurat/ bănuială de bucurie totuşi…]
Am îndurat
bănuială de bucurie totuşi
mângâietoare frumuseţe
117.
Cerul de octombrie povesteşte marele fluviu.
E prea cald încă pentru începerea şcolii.
Vor fi cerul fluviul văzduhul.
Aud legământul lor de tetrarh.
Apa curge pe chipul de bun augur.
Marele fluviu sub octombrie se povesteşte.
(Din ciclul „Pe maluri de Şari[4], district nord de frumuseţe”)
Bibliografie: Nimrod, Sur les berges du Chari, district nord de la beauté
(Pe maluri de Şari, district nord de frumuseţe), Paris, Editura Bruno Doucey, 2016
În româneşte de Marilena Lică-Maşala
Paris, 6 mai 2016
[1] Numerotarea poemelor corespunde paginaţiei din volum.
[2] În original, les rampants (plantele căţărătoare).
[3] Cailcedrat (Khaya senegalensis), copac uriaş din Ciad, patria natală a poetului.
[4] Şari (Chari) râu ce traversează statul Ciad, vărsându-se în lacul omonim.