Poet şi textier, ziarist, luptător pentru drepturile omului, editor. S-a născut în Letonia, la 16 iulie 1947. Este membru al mai multor Academii de cultură şi artă – Palermo, San-Francisco; membru al Pen-Clubului. Este preşedintele APIA – Uniunea Internaţională a Literaţilor şi Ziariştilor, membru al Uniunii Scriitorilor din Israel. A primit numeroase medalii şi distincţii, printre care – medalia de aur Franz Kafka, 160 de ani de navigaţie pe fluviul Irtîş, Pentru renaşterea căzăcimii (Donul Superior), Medalia literară Oleg Afanasiev, Cupa Olimpică de argint a Academiei Italiene de artă şi cultură. În Federaţia Rusă, în 2009, a fost inclus în volumul academic Antologia Poeziei ruse contemporane. A publicat trei culegeri de versuri: «Купола, падающие крестами вниз» (Cupole care cad cu crucile în jos), «Sabbie Mobili» (Nisipuri mişcătoare), «Из глубины моей души (Din adîncul sufletului meu). Este coautor la volumul «Политический эмигрант»(Emigrantul politic). A fost tradus în italiană. Participă la concerte şi spectacole de poezie. A fost invitat de onoare la Ziua mondială a poeziei / UNESCO , 30 martie 4 aprilie 2016. În prezent, locuieşte la Londra.
*** КТО СКАЗАЛ… – *** CINE A SPUS …
Cine a spus că sînt contra Rusiei?
Bunicii mei, cîmpii şi lunci fără sfîrşit
Cu sînge şi sudoare au stropit,
Iar pe ogoare zorile-au privit.
Bunii mei glonţ au primit fără cuvînt,
În cei ucişi, sacrificii fără arest…
Sub stele, în placaj de mormînt,
La Moscova, la Elno şi la Brest.
Nopţile aud gemete fireşti,
Aduse de vîntul ce bate în fereşti,
Cîntă rănile vechi ale tatei,
De la Rovno şi de la Bucureşti…
Cine a spus că sînt contra Rusiei?
În faţa Patriei cad în genunchi…
Rădăcinile mele au cusut ţărînile…
Eu izbesc ucigaşi şi canalii în rărunchi.
ЗАЧЕМ? – PENTRU CE
De ce te-ai căţărat, Volodea, pe auto-blindat?
Eh! N-ai apucat să te răzgîndeşti la timp…
Acum distrug marmură şi granit înfundat,
Schimbă nume de străzi în alt chip.
Ai fi graseiat la Capri ca un baron,
Despre sărăciile Italiei necunoscute…
Noi n-am fi construit acel Volgo-Don,
N-ar fi crăpat milioane, pe tăcute.
Nimeni n-ar fi tras, Volodea, în tine
Şi nici un fel de „isme” nu s-ar fi pomenit,
Şi Țarul ar fi trăit, Petersburgul ar fi fost bine,
Portretul tău, pe căminul mamei, ar fi încremenit.
Din tine n-ar fi făcut sperietoare,
Nu te-ar fi păzit ca pe un arestat în mausoleu,
Iată cocorii zburînd peste ogoare
Iar doi mesteceni albesc pe cîmp a jubileu!
Totul se dărîmă!…scorojeşte!… scîrţîie!
Sîntem purtaţi în spume puturoase…
Iarăşi cineva trebăluieşte pe auto-blindat!
Nu te căţăra, hulube – să nu fii geniu fără oase!
ЗА МЕНЯ ЛЮБИМАЯ НЕ БОЙСЯ…
– SĂ NU TE TEMI, IUBITO, PENTRU MINE…
Sînt soldatul conştiinţei, al adevărului.
Nu te întrista, nu te-grijora, vezi bine!
Cartea vrăjitoarei nu-i purtătoarea răului!
Cu norişorul, cu scrisorica mea sînt cu tine…
Spre cinste şi dreptate mă goneşte setea,
De, sînt păcătos, în viaţă nu sînt sfînt…
Dar setea de libertate, de voinţă, de vieţile acestea,
Rămîn a mea trăsătură masculină pînă la mormînt.
Dimineţile, ca mai-nainte, va răsări Soarele
Ca înainte, pe nisip, se vor tîrşîi valurile…
Să nu te temi, iubito, pentru mine,
Nu se va-ntîmpla nimic din vreri asasine…
ЗЕМЛЯ ОТЦОВ – PĂMÎNTUL PĂRINȚILOR
Acolo, unde în trestii stau ascunse raţele
Şi cerul începe să se întunece,
Hălădui cu pas şovăitor, agale,
Pe miriştea plină de descîntece.
Paiele s-au uscat ca praful.
Cărarea aleargă ca o panglică.
A crescut în greutate ca burduful
Pămîntul strămoşilor de vîrstă antică.
M-am întors în meandrele umezite,
Unde-s fîşii de arătură înnegrită,
Mesteceni cu vîrfurile-ncărunţite
Şi crucile strămoşilor de vechime împătrită.
МОЙ ГОРОД – ORAŞUL MEU
Dimineaţa. Străduţele din Soho.
Se prefiră zorii Aurorei.
O poftă nepotolită, oho!
Ne scoate lumina rozei.
Moţăie bărcile pe Tamisa,
Ascunzîndu-se în ceţuri,
Unde îi primeşte cu missa
Ciumăfaia prinsă-n colţuri.
Unui singuratic chebu
Îi trimit un gest de salutare.
Se trage Westminster cu cerul,
Împinge crucea sa de-abandonare.
O foame nostalgică
Mă frămîntă dintr-o dată,
Iubesc oraşul, fără frică,
La ceas de dimineaţă turmentată.
ВМЕСТО ЭПИГРАФА – ÎN LOC DE EPIGRAF
Secolul douăzeci nu i-a desfăcut pe toţi,
URSS- ul devenise deosebit de înghesuit…
Globul s-a arătat prea mic pentru nepoţi,
De aceea prin oraşe şi sate ne-au distribuit.
Într-un colţ depărtat al Pămîntului
Puteţi auzi vorbire rusească.
Pîine neagră, votcă , poezii…
Veţi afla unde pinguinii stau să bîrfească.
ДЮНЫ – DUNELE
În corpul vînturat al dunelor încremenite,
S-au înfipt pinii, ca nişte creioane.
Mie nu-mi este nimic pe plac. Toate sînt urîţite.
Iar pescăruşii ţipă din suflete-coroane.
Băncile pustii stau acoperite cu nisipuri..
Uite aici să sfătuim pe veacuri,
Pe postament să ridicăm covata dintr-un foc
Iar alături, un bătrînel fără noroc.
Aprilie 2016
versiunea română şi prezentare Alexandru G. ŞERBAN