SEMAFOARE  CEREŞTI

Ce-ar fi dacă ne-am juca

de-a sfidarea cu străzile

păşind graţios

de pe-un acoperiş pe altul –

luând totuşi aminte

la semafoarele cerului

mai bogate cu patru culori

furate curcubeului:

oranjul însemnând

„atenţie la fluturi!”,

albastrul atenţionându-ne

la păsări,

indigoul protejându-ne

de maşinile zburătoare

iar violetul de îngeri.

 

HERBA  VITAE

Vezi uşa:

e somnul cast

în care mă-ntorn,

fiu risipitor.

 

Din coasta

vulcanului stins

creşte herba vitae

nestinsa.

 

Pulsând ca o lavă

doar ploaia de fluturi

abstracţi

e bolnavă.

 

SONATA  LUNII  sau  UNDE  GREŞIM

Unde greşim când interpretăm

Sonata Lunii

poate avem o malformaţie

la degetul arătător

şi apăsăm prea tare

pe coarda nevoii de celălalt –

confundând-o cu soneria

vecinului mizantrop –

ori poate inelarul

a devenit imponderabil

de-atâta aşteptare sterilă,

ori poate membrana

timpanului nostru

refuză să perceapă acordul

căderii păsării lunatice

în mare…

 

MEREU  NEPREGĂTIŢI

Fiecare pas al nostru

sporeşte tristeţea lucrurilor

Stelele răsar şi apun

de şapte ori pe zi

încercând să dezlege

misterele luminii,

găsindu-ne mereu

nepregătiţi în faţa

misterului întâmplărilor

precum cei dintâi

semeni

în faţa păcatului.

 

Copii cu suflete încătuşate

de întrebările Sfinxului.

 

INTRAREA  în  KALEIDOSKOP

Te-arunci în tangaj

sfidând labirintul

simbolurilor sacre.

Iei de căpăstru

uriaşa retortă pregătită

pentru armura gândului

bună de dat la topit.

Saluţi solemnitatea jocului

spart spre reclădire

cum moartea spre viaţă –

corridă.

O, vocabulă arămie

nesupusă

cui vrea s-o mângâie !

 

Destin de ciob colorat

în geometria oglinzii

mântuit.

(din volumul în lucru : Gerunzii – versuri de sertar)