Şl VIEŢUIAM…
Noaptea ţinea cît o părere de rău
Vai, cum ne plăcea să credem
Că trăgeam sforile unui clopot iluzoriu
Atît cît să-nroşim iadul, pînă nu demult incolor
De aceea mulţi îl traversăm doar
Strivind în cerul gurii zmeura lacrimei
Ca şi cînd şi-ar face cruce cu limba…
…Şi vieţuiam, şi vieţuiam inegal
Visam buruienos/ îngheţam suflîndu-ne-n pumni
Pulberea tăcerilor încrîncenate…
Dimineaţa păream două păduri sălbăticite
Sub copitele aceluiaşi cal….
DINTR-O IARNĂ ÎN ALTA…
Cum stăm aşa, precum cartofii în cuiburi
Străini de încolţirea viitoare
Macul tăciunelui înfloreşte
Şi nu ne mai e foame şi frig…
Ieşim dintr-o iarnă intrînd în alta
Pe care o aşteptam într-una să vină
Ascultînd cum, în apele urcate spre cer
Nuferii izbucneau ca o boală divină….
FRÎUL CAILOR
Pentru a cîta oară – nici eu nu ştiu –- străbat
Cărarea bătătorită şi strălucitoare
Fiecare urmă lăsată de tălpile altora
Alunecă şi doare…
Uneori te aşez între mine şi ceilalţi ca şi cum
Doar noi ne-alcătuim din cîte un sunet suflat cu argint
Ca şi în alte daţi
Zadarnic ar încerca să ne desfacă miezul
în mii şi milioane de bucăţi…
E oare semnul unei plecări care doar se amînă…
Coama cailor sălbatici bîntuie-n văzduh
Coamele roşii, nesfîrşite, aburoase
Parcă mi-au crescut lujere în loc de oase
Şi rămîn cu frîul cailor în mînă…
SE SPUNE…
Se spune că poeţii sînt aceia
Pe care strămoşii au uitat să-i treacă-n testament
Şi-au învăţat să se bucure că sînt rudele sărace
Din provincie Resemnate
Că, oricum, cuvintele sînt inamicii
Dintr-un război în care puterile sînt inegale….
Şl IARĂŞI…
Scade lumina treptat,ca o părere de rău
Vai, am devenit serioşi, nimeni nu mai fumează metafore
Pentru vîrste minore
Cît vezi cu ochii-o planetă despre care nu ştim
Dacă a mai fost locuită
Doar în mijloc-o sperietoare de ciori
Sfidează,cu eternitatea ei zdrenţuită
Cuminţenia umbrelor.
Şi iarăşi, iarna obsedată de sine
Se insinuează-n orice anotimp,
Ajunge doar să-ntinzi palma
Şi propria-ţi lacrimă devine
Început de ninsoare….