Să fie seara-n asfinţit

Şi noaptea o să înceapă;

Răsară luna liniştit

Şi tremurînd din apă;

Şi să împrăştie scîntei

Cărărilor din crînguri,

În ploaia florilor de tei

Să stăm în umbră singuri.

Şi capul meu de griji plin

De braţul tău se culce

Sub raza ochiului senin

Şi negrăit de dulce,

Ca iar cuminte să mă fac,

Căci tu îmi prinzi tot gîndul,

Ca cerul ce priveşte-n lac

Adîncu-i cuprinzîndu-l.

Cu farmecul luminii reci

Simţirile străbate-mi:

Revarsă linişte de veci

Pe noaptea mea de patimi

Şi de asupra mea rămîi

Durerile de-mi curmă

Şi fii iubirea mea dintîi

Şi visul meu din urmă.