Lyn Moir (n. Scotland, 1934) şi-a petrecut copilăria ca evacuată în Statele Unite; din 1989 publica poezii în multe reviste; actualmente, scrie colecţii inspirate de picturi de Velazquez şi Picasso. Poemul ‘Podul Carol’ e publicat in Povestiri din Praga/ Prague Tales, eds. John àBeckett et al.; New Europe Writers, Warsaw, 2007.

Podul Carol

Şi-au lăsat garda jos; nu mai sînt telescoape

Sau microfoane angrenate din turnuri. Aşa cum standuri

Se ivesc brusc ca ierburile, degete ca fluturi se afundă

Pe ascuns în fiecare floare nepotrivită stridentă.

Neîndurarea s-a transformat în carnaval,

Spectacole de la un capăt la altul oferă

Regi de piatră din nou cu curte şi saltimbanci,

Cu bijuterii autentice şi contrafăcute; zîmbete largi

Pe toate feţele, lacome, hărăzite

să-i despartă pe calamburişti perspicaci de banii lor,

zîmbete se înzorzonează cu fleacuri ca mărfurile. Turiştilor nu le pasă,

vraja oraşului ascunde artă de prost gust,

şi cine le-ar tăgădui vraja în căutarea lor

a unei ‚trăiri’ cu care să se desfate

acasă ? Dar pe pod chiar cînd zorile aruncă

întunericul arzîndu-l, cînd e gol, despuiat

de toate cu excepţia sfinţilor aliniaţi cu austeritate,

monarhi, astrologi şi şarlatani

încă umblă creanga pe drumul regal, ignoraţi la rîndu-le

de felurite vestigii ameţite de băutură ale nopţii.

Traducere din engleză de Ligia Doina Constantinescu