Un lector

 

Cum îi fac paginile scrise pe unii să se îngâmfe;

pe mine doar cele citite.

Nu am fost filolog

nu m-am informat despre declinări, moduri,

despre schimbarea literelor.

de-ul care se schimbă în te

echivalenţa lui ge şi ka,

dar de-a lungul anilor mei am fost

pasionat de limbaj.

Nopţile mele sunt pline de Vergiliu;

am ştiut şi am uitat latina,

este un câştig, pentru că uitarea

e una din formele memoriei, vagul ei subsol,

cealaltă faţă secretă a monedei

când din ochii mei se vor şterge

incertele şi dragile apariţii,

feţele şi pagina,

îmi vorbeşte în studio limbajul de fier

ce l-au folosit strămoşii mei pentru a cânta

spadele şi singurătatea,

şi acum, după şapte secole

de la Ultima Thule

vocea ta mă ajunge, Snorri Sturluson.

Tânăr în faţa cărţii, trebuie o disciplină severă

şi să osteneşti ştiind ţinta;

la vârsta mea, aceasta-i aventura

vecină cu noaptea.

Nu voi termina de descifrat vechile limbi din nord,

nu-mi voi ascunde mâinile speriate în aurul

lui Siegfried; osteneala ce trebuie s-o depun

nu are margine şi mă va însoţi până la sfârşit,

nu mai puţin misterioasă ca universul

şi ca mine, pe care mă învăţ.

 

Elogiul umbrei

 

Bătrâneţe (este numele pe care alţii i-l dau)

poate fi timpul fericirii nostre.

Trupul este mort sau ca şi mort.

Rămâne omul şi sufletul său

Trăieşte între forme lumionoase şi vagi

Care nu sunt încă întunericul.

Buenos Aires, care înainte să se sfâşie în mahalale

era nesfârşite lanuri,

s-a schimbat şi e Recolta, Retiro,

ştersele străduţe de pe Once

sărăcăcioasele case bătrâne

pe care le-am mai numit Sud.

Am fost destule în viaţa mea,

Democrit din Abdera şi-a scos ochii pentru a gândi;

timpul, Democrit-ul meu a fost.

Această penumbră este lentă şi nu doare

curge pe un blând povârniş

şi seamănă eternităţii.

Prietenii mei nu au chip,

femeile sunt cele ce-au fost acum mulţi ani,

ungherele pot fi altele,

nu există litere pe paginile cărţilor.

Toată acestă datorie mă nelinişteşte,

dar este o dulcegărie, un regres.

Din generaţii de texte ce există pe pământ

am citit doar puţine,

pe care continuu să le citesc în memorie

citind-o şi transformând-o.

Sud, est, vest, nord,

converg drumurile ce m-au dus

spre secretul meu centru.

Aceste drumuri au fost ecouri şi paşi,

femei, bărbaţi, agonii, renaşteri,

zile şi nopţi,

veghi şi vise

fiecare infirmă clipă de ieri

şi a ieri-lor lumii,

spada dreaptă a danezilor şi luna persanului,

faptele morţilor

dragostea împărtăşită, cuvintele,

Emerson şi zăpada şi atâtea lucruri.

Acum pot să le uit, ajunse la mine,

la algebra mea şi la chemarea mea

la oglinda mea.

Curând voi şti cine sunt.

Volumul Aurul tigrilor (1972)

Traduceri de Victor ŞTIR