Florentina Bondor

Vă înţeleg timiditatea, nu şi „filozofia”. Spuneţi că nu vă interesează  părerea lumii şi aţi decis să scrieţi pentru dumneavoastră. Dar vă asigur că ideea asta nu are sens, decît în măsura în care ascunde, probabil, teama de eşec. Depăşiţi această teamă! Ar trebui să ştiţi că orice comunicare are nevoie de un receptor. Comunicarea literară are două aspecte, la fel de importante: creaţia şi lectura. Cu alte cuvinte, să spuneţi că nu vă interesează să aveţi cititori înseamnă să vă tăiaţi creanga de sub picioare.

Ionel Tudorică

Aveţi un spirit de observaţie foarte ascuţit, mai ales dacă avem în vedere vîrsta (16 ani). Dumneavoastră aveţi dreptate cînd spuneţi că unii povestesc pur şi simplu ce li s-a întîmplat şi aveţi impresia că citiţi un anunţ din ziar. Dar cît va dăinui o asemenea „operă literară” v-aţi întrebat? Noi ştim că un text literar are un scop artistic, deci se diferenţiază de alte tipuri de texte prin expresivitatea limbajului. Opera de artă sugerează mai mult decît arată, spun teoreticienii. Dacă nu sugerează nimic, ci spune totul, nu aveţi de ce să fiţi invidios pe cei care publică astfel de texte. Le sînteţi superior.

Mihaela-Lăcrămioara Ivan

Nu citez nimic, după cum m-aţi rugat, deşi e frumos ce-mi scrieţi. Mai rar asemenea maturitate pentru inocenta (sper) vîrstă a adolescenţei! Aţi reuşit să creaţi un univers propriu şi coerent, în care pînă şi inerentele stîngăcii au farmecul lor.  Spuneţi că mulţi v-au înţeles greşit. Dar e firesc! Nu v-au înţeles greşit, ci altfel. Nu produceţi texte ştiinţifice care să fie înţelese mot a mot. Poeziile dumneavoastră sînt creaţii literare, dar în acelaşi timp sînt şi obiect al receptării cititorului. E vorba, deci, de o dublă creaţie şi nu trebuie să vă supăraţi. Fiecare e liber să interpreteze, asta e literatura. Atitudinea despotică nu poate decît să vă dăuneze.

Mirabela Cîntăreaţa

Orice Mirabela e liberă să cînte, nu-i aşa? După vîrstă, înţeleg că nu sînteţi celebra vedetă, ci o tînără foarte jucăuşă. Vă admir pentru asta, mai ales că se întîmplă să vă prindă bine această postură. Într-o lume atît de posacă, salutăm ludicii! Necazul este că şi textele dumneavoastră seamănă cu nişte partituri de muzică uşoară, prea uşoară! Ce ne facem? Ne lăsăm de cîntat sau de poezie?

Vlad Apetrei

Nu vă faceţi griji, dacă locuiţi la ţară ar trebui să aveţi un răgaz mioritic pentru meditaţie, ceea ce este un avantaj. Poezia fără meditaţie nu înseamnă nimic, îşi pierde valoarea, ba chiar şi sensul. Sper că există şi o bibliotecă prin zonă, la care ar fi minunat să vă faceţi un abonament. Apoi să vă ascundeţi de ochii lumii după un stog de fîn şi să citiţi cărţile fundamentale ale lumii. Mă rog, măcar o parte din ele. Reveniţi.