Primăvara

 

Nopţile lungi, aleargă spre trecut,

în urma lor, rămân cărări uscate.

Născând în gânduri, caldul început,

doar amintiri, sunt clipele îngheţate.

 

Tulpini şi ramuri, flori ce vor să vie,

trezite să se înalţe, se grăbesc.

Sărutul vântului, ce cald adie,

întinereşte straiul pământesc.

 

Pluteşte-n aer, timp de primăvară,

pulsând putere, în ramurile vii.

Mai luminos, e tot ce ne înconjoară,

şi încălzit de gânduri aurii.

 

Izvorul din pădure

 

E linişte profundă, acum în jur,

întâmpinat, de tainica pădure.

Feresc, cu grijă tufele de mur,

pe locuri, ocolite de secure.

 

Uitat de timp, bătrânul brad pe pantă,

se profilează-n, cerul azuriu.

Îşi etalează viu, coroana înaltă,

veşmântul, veşnic, verde–auriu.

 

Mă poartă paşii, în locuri ce nu mor,

şi ascult ecoul, gândului în stâncă.

E linişte adâncă–n, urma lor,

în zilele senine , fără nor.

Mă oglindesc fugar, în unda adâncă,

a apei cristaline, de izvor.

 

Răsărit

 

Când apar norii cenuşii,

gheare ascuţite, îmi sfâşie gândul,

întunecând bucuria.

Clipei senine,

trăite în liniştea, dimineţii de vară,

înlăcrimată de rouă.

în care aşteptam,

un răsărit de soare.

 

Lumea copilăriei

 

Dacă timpul curge,

din viitor spre trecut,

asemenea unei ape,

fără întoarcere.

Gândul, poate trăi prezentul,

încărcat de bucuria reîntâlnirii,

cu lumea copilăriei.

Avântând pe alte trepte,

ce păreau de neatins.

 

Paşii, luminaţi în noapte,

de al zării, necuprins.

 

 

Privighetoarea

 

În zare, îşi topeşte cântul,

ce suie înfiorând spre înălţimi.

E cald, plăcut, mângâie gândul,

şi cucereşte inimi de mulţimi.

 

În nopţile de mai, a ei chemare,

cuceritor, te îmbată de lumină.

Suav, melodios se pierde în zare,

urcând , spre bolta cerului senină.

 

Şi în dimineţi , cu zori înlăcrimate,

când mă sărută, razele de soare.

Să aud că te apropii, de departe ,

cu glas fermecător, nemuritoare.