În numărul din primăvara lui 2011, în colaborare cu George Petrone şi Mihai Batog-Bujeniţă, publicam o microantologie de epigramă şi poezie ironică/ umoristică. Un alt grupaj realizat de umoriştii ieşeni a apărut în iarna lui 2014. În acest număr avem partea a doua a micro-antologiei, realizată împreună cu Dan Norea, cu membrii Clubului Umoriştilor Constănţeni.
Partea a II-a – Clubul Umoriştilor Constănţeni
Traian BRĂTIANU
Reciprocitate
Zi de zi îi pregăteşte
Doar bucatele dorite
Şi el fiindcă o iubeşte
Îi oferă … zile fripte.
O asistentă medicală
Vecina mea este de treabă.
Când vin după o zi mai grea,
De sănătate mă întreabă.
Nu ştie că mă-mbolnăveşte ea.
De sezon
Mergând pe străzi şi pe alei
În orăşelul meu frumos
Mă-mbată florile de tei,
Dar şi gunoiul de pe jos.
Regrete
Te-am întâlnit când nu mă aşteptam
Să-mi spui atâtea vorbe nesperate.
Eu te-am iubit atâta cât puteam
Dar tu m-ai acceptat numai în… rate.
Scuza militarului
– Am fost la trageri astă-noapte
De-aceea n-am venit acasă.
– Ştiu că mi-au spus nişte nepoate
C-ai „tras” la blonda aia focoasă.
MIROSUL DE PETALE
Să ştii că n-ai fost prima mea femeie
Şi nici, probabil, ultima n-oi fi.
Am însă-n minte o idee
Că te vei reîntoarce într-o zi.
Îmi vei trânti o mie de sudalme,
Mă vei certa cu aprigă mânie,
Dar inima ţi-o pun în palme
Şi tot ce-a fost aştept să reînvie.
Nu eşti model, nici tânără nu eşti
Şi n-ai averi decât sentimentale.
Ce-ţi spun acum nu sunt deloc poveşti:
Primeşte-mă în gândurile tale!
Şi voi rămâne-acolo permanent
Înflăcărând un univers de stele.
Iubirea-mi e un veşnic document
Ce-i parafat cu dorurile mele.
Nu cred că vei uita de noi
Când ne plimbam, ades, cu Carul Mare.
Eu sunt ogorul pentru ploi.
Iar tu rămâi mirosul de petale.
SUPĂRĂRILE ARICILOR
fabulă
Într-un parc de pe aici
Am găsit câţiva arici
Unu′-şi bombănea nevasta
Că s-a urâţit şi basta.
Altu′ îşi certa „fetiţa”
Că şi-a cam scurtat fustiţa.
Cel de-al treilea-ncurcat
Era „pară” pe băiat
C-a sărit din puţ în lac
Şi-a picat din nou la Bac.
Penultimul, eminent,
La firmă-a dat faliment,
Iar al cincilea, mon cher,
Ciudă-are pe premier
Că ne-a pus taxă pe ţepi
Merită ca să-l „înţepi”
MORALA:
E de la sine,
Nici aricii n-o duc bine!
Petru BRUMĂ
Brumă-rele de ziua a şaptea
Facerea lumii
Şapte zile-n calendare
Ţine-a Domnului Lucrare –
Şase zile de zidire,
Una, ca să-ţi vii în fire
După şase nopţi în care
Te-ai jertfit printre potire.
Abstinenţe în Postul Mare
Şapte săptămâni sunt toate.
Se abţine cine poate.
Cine nu, primeşte-un stimul –
Îi ia poftele regimul.
Naşterea corectă e la şapte luni
Şapte luni sunt necesare
Ca să se-ntrupeze-un germen.
Cele două peste termen
Sunt doar marjă de eroare.
Vieţile omului
Şapte vieţi românul are.
Însă cea de lângă soaţă
E ca o grădină-n floare…
Când ai soarele în faţă.
Dulce consolare
Şapte feluri de mâncare
Mi-au servit la-nsurătoare.
Şi sunt foarte fericit –
Că de-atunci doar tac şi-nghit.
JOCURI PARODICE
Carpe diem
după Ion Pillat – Cămara de fructe
Închid etanş fereastra ce dă spre larga zare
Şi las, trăgând de sfoară, trei jaluzele vechi,
Să nu mai văd deşertul din faţă. Şi-n urechi
Să nu aud ecouri din vremile barbare.
Păcatele mundane de mâine sau de ieri
Să nu m-atingă-o iotă. Şi într-un Carpe diem –
Scuzaţi-mi pleonasmul – să îmi ofer eu mie-mi,
Ca pe-o ofrandă-a vieţii, prezentele plăceri.
În mica mea odaie, regaluri de manele
S-ascult. Să sorb poeme din pagini de Can-can,
În timp ce OTV-ul de pe-un LG ecran
M-o ninge peste creştet cu căzătoare stele.
Apoi, când asfinţitul deja s-o fi lăsat,
M-oi duce la cămară să gust pe îndelete
Din fructele livezii, făcute carcalete,
Cu rugi de iertăciune către Ion Pillat.
Spre Antipozi
- Mircea Dinescu
Mai ştii cum te chemam atunci,
Prin grâul înroşit de maci,
Ţepos ca limba unei vaci?
– Hai vino, fă, să facem prunci!
Tu chiar veneai să te dezbraci,
Veşmântul moale să-l arunci,
Şi-n schimbul tainicei porunci
‘Mi-umpleai paharul – Bea şi taci!
Ai vrea şi azi să reînnozi
Pe-o brazdă verde de trifoi,
Cosită-anume pentru noi,
Trecutul: – Hai să facem plozi!
Dar eu mă-ndrept spre Antipozi,
Pocnind din bici pe lângă boi.
Claudiu CONŢEVICI
Coşul zilnic de cumpărături e din ce în ce mai sărac:
Scufiţa Roşie întreabă:
– De ce eşti tu atât de slabă?
Răspunde bunicuţa, silnic:
– Fiindcă-mi aduci doar coşul zilnic!
Maturizare
S-a-ntâmplat, cândva, demult,
Între mine şi-o vecină:
Eu am devenit adult,
Pe când ea – adulterină!
Telenovela căsătoriilor şi divorţurilor dintre Adriana Bahmuţeanu şi Silviu Prigoană, în manieră coşbuciană:
Şi dacă-a fost peţită des,
E lucru tare cu-nţeles…
Dar nu pricep, cu niciun chip,
De ce-o peţeşte-acelaşi tip!
Obiective economice importante nu au fost încă privatizate:
– Privatizarea este gata!
…Însă aceste vorbe scurte
Au fost rostite doar de tata,
Când şi-a făcut privată-n curte!
Preotul Ştefan Coşa din Somuşca (Bacău) l-a bătut pe enoriaşul Martin Pruteanu cu o bâtă de baseball:
De eşti beţiv, curvar, ateu,
Sau hoţ, te bate Dumnezeu!
…Dar, pân’ s-ajungi la cele sfinte,
Te bate popa înainte!
Ananie GAGNIUC
ELEMENTELE (sau ELEMENŢII) CARE LA FRIG… NU FRIG
– Ce, astea sunt condiţii de viaţă?
Zdrăngăni geamul, plin de flori de gheaţă
Tremurând de frig. În iarna asta geroasă
Nu mai e chip să stai în casă!
– Taci şi suportă cojoacele babei Dochii
Nu e normal să mai închizi şi tu ochii?
Că tu, în vara cea caniculară
Stai şi în casă, dar şi afară!
Aşa că nu mă mai scoate din balamale
Îi trânti uşa, într-un fel, luându-l la vale
Profund mişcată, sări din baie faianţa:
– Ia mai tacă-ţi clanţa!
Nu vezi cât eşti de încuiată şi goală
Fără pic de căptuşeală
Cablul de la radiator se făcu covrig:
– Şi eu mor de frig!
– Pe unul singur conştiinţa nu-l mustră
Reflectă, prealuminată, o lustră
– Dacă te referi la noi,
În noi nu curge apa şiroi!
Sări din calorifer un element
Şi să ştii că, urgent
Ieşim, de tot, din apartament!
– Ingratul!
Bătu din picioare patul
– Boul!
Sări din perete tabloul
– Eşti un infect!
Un „frigider”abject!
Acordeon cu burduf!
Îi zise masa, cu năduf
– N-am ce vă face!
Ia mai lăsaţi-mă-n pace!
Ripostă cu fler
Vinovatul calorifer,
Vrut-aţi bine să trăiţi?
Acum, iată, dârdâiţi!
Pentru voi
Sunt sloi!
Şi am o mortală morală:
Vă tratez cu răceală!
Ale voastre injurii, mă lasă…rece!
Şi iarna asta, nu mai trece…
PIEI, SATANĂ!
La lumina unui sfeşnic
Scria dracul către lume:
De ce am un rău renume?
Eu, ce stau în iadul veşnic?
Că-i primesc pe răi, pe hoţi
Mincinoşi şi păcătoşi
Când rostiţi sentenţioşi
„Să vă ia dracu’ pe toţi!”
Oameni sunteţi? Păi ce, dracu’
E depozit de gunoaie
Sau maşină de bătaie
Să-i toc eu, precum vi-i placu’?
„Unii au pe dracu-n carne”?
Astea-s aberaţii!
Şi, din toţi bărbaţii
Ce, doar eu am coarne?
De atâtea chinuri gem
Pentru voi, sunt tot un drac!
Ba-s făcut în patru, ba-s băgat în sac
Şi-n acest veac, bomba:
M-aţi făcut şi ghem!
Revoltat şi-n coarne împuns,
Final, i s-a dat un răspuns:
„Drace! N-ai ce face?
Nu ne-ajung toţi birocraţii?
Şi tu trimiţi reclamaţii?”
Rezolvarea cazului:
Nu-i de competenţa nimănui
Ia mai daţi-l…dracului!
Sanda GHINEA
2014 – Aşteptându-te!
Iau pastile şi beau apă,
Asta-i “Noaptea de Ajun”…
Poate-s c-un picior în groapă?
Da! Dar am şi unul bun.
Clasa ZERO
Ne-ar fi ţara ca o floare,
Politicienii dacă
S-ar încumeta să facă
O clasă pregătitoare.
Logică reumatologică
– Au, piciorul! Mor cu zile!,
Doctori, faceţi într-un fel!
– E tendonul lui Ahile!
– Da? Să-l doară-atunci pe el!
Constatare
E un fapt preaînţelept,
El ne ţine-arzând ca para:
Ţara noastră – STAT DE DREPT –
Are strâmbi ce strâmbă ţara.
Defrişări carpatine
– Iar prin munţi, dac-o apuci,
Vezi o ţară pe butuci.
– Ce butuci? Ori n-aţi aflat?
Şi butucii s-au cărat.
VINUL
Te naşti strivit,
din bobul cel de miere,
cu bucuria mamei, din durere,
şi cum arunci a bobului cămaşă,
te lăfăieşti
ca pruncul fără faşă.
De te-am încins în cercuri
de butoi,
ai spumegat şi te-ai zborşit la noi,
scuipând
peste bătrâne doage, strâmbe;
ca un taifun te-ai ridicat în trâmbe,
bolborosind necazul tău dospit,
apoi cu osteneală-ai adormit.
Bătrâne Demon,
tu eşti leac şi boală,
eşti linişte, uitare şi răscoală;
dai laşilor puteri să verse sânge
şi bucurie răilor, de-a plânge;
poetului,
precum o muză bună,
ţii loc şi de iubită şi de lună.
Spăşit ca gura maicii-n rugăciune,
viclean ca ochii ei cu gene brune,
cântat şi blăstămat din carte-n carte,
ne-ncurci de la botez
şi pân-la moarte!
Constantin GORNEA
Soluţie pentru câinii comunitari
Pentru că unii-au atacat copii,
Hingherii îi adună cu toptanul.
Mai bine i-ar băga în primării
Să le mănânce ălora „ciolanul”.
Nivelul de trai european, pe scara termică
În Occident, temperaturi fierbinţi.
În sud e cald, climat destul de bun.
În Est persistă soarele cu dinţi,
La noi, îşi face casă Moş Crăciun.
Unui parlamentar
E criticat mereu fără cruţare
Că nu-i prezent când se votează legi.
Dar azi, dorind o reabilitare,
A mai votat şi pentru cinci colegi.
Un hoţ, într-un partid
Un hoţ ce tocmai terminase de furat,
De-un poliţist mai vigilent fiind văzut,
În sediul unui vechi partid s-a furişat,
Să nu mai poată fi uşor recunoscut.
Unui ministru… îndemânatic
E ambidextru declarat;
Un priceput de milioane.
Nu-n minister neapărat,
Dar sigur la comisioane.
DECADENŢĂ
Pe morţii mei am început să-i râd,
Dar plâng cu noapte pe lăstarul crud,
Iar când începe viguros să crească,
Îl rog, impertinent, să putrezească.
Pe cerul înstelat văd numai gropi.
Cercetătorii lumii-i simt miopi.
Doar muştele se mai iubesc prin flori
De când cocoşii nu mai cântă-n zori.
Eu trag cu puşca deseori în nori
Şi-nregistrez o muzică de ciori.
Îmi spăl cu sânge ploaia de pe faţă
Şi mă-ncălzesc cu bolovani de gheaţă.
Răsar de peste tot măgari berbanţi,
Iar caii toţi ajuns-au dorobanţi.
Aştept ca-n putregai să crească-o floare
Şi-ncep să-nvăţ că fericirea doare.
Azi Soarele-a cerut o aspirină
Căci îi răcise palida lumină
În timp ce încercase să-ncălzească
Un suflet de făptură omenească.
Din dragoste-a rămas un gând perfid;
Iubiţii, azi, întâi se sinucid
Şi-apoi pătrund pe ale vieţii porţi
Cu sentimentul că sunt deja morţi.
De-atât noroi ieşit din gura lumii
Dreptatea este numai a minciunii.
Speranţa, ca o boare neagră trece,
Dar speră, totuşi, în mileniul zece…
Odată într-un chioşc de zarzavat,
Zărit-am demnitatea la murat.
Noi ne scuzăm oricare impotenţă,
Spunând că progresăm în… decadenţă.
SONETUL SINISTRAŢILOR UITAŢI
Erau opt ani trecuţi de două mii
Când Prutul s-a umflat ca un sergent –
O fi mâncat, săracul, detergent –
Şi-a inundat întinsele câmpii.
Venit-au camioane de hai-hui
S-ajute pe sătenii sinistraţi,
Dar tot ce s-a trimis de către fraţi
A „vămuit” primarul cu ai lui.
Rămaşi ei dezbrăcaţi şi nemâncaţi
Se tot gândesc ţăranii cu amar:
„Deşi ne-au dat, noi am rămas uitaţi.”
Şi plănuiesc, de vine Prutul iar,
Chiar de ar fi de valuri măturaţi,
Să îl „doneze” apei pe primar.
Constantin IORDAN
Corupţia la Români…
Corupţia în Ţară e o boală,
Chiar generalizată zice U.E.;
Se vindeca pe vremuri prin răscoală,
Azi leac sau doctor pe măsură…nu E!
Destin…
– Mereu alegi Române din două rele Una
Ce-n loc să-ţi dea de Muncă, te-mbată cu minciuna,
Onest, om cu credinţă, mereu la datorie,
Trăieşti din „moştenire” şi joci la…loterie!
Diplomaţie…
Cu rânjet de hienă, sub ruj de vicleşug,
Ciocnind otrava cultă stoarsă în pahare,
La mese ridicate-n „furci protocolare”
Călăii-şi rod felia şi pun Ţara în jug.
Certitudine…
Plutind pe „linii de curbură”,
În vis mireasă pentru mine,
Vom fi legaţi, două destine,
Roţi la o cosmică… trăsură!
Cugetare…
Din nor de amintiri, în viaţa mea Tu vii,
Pe–un strop de vin şi-o gură de cafea;
Dorinţă răstignită pe-o Lacrimă de stea…
– Ce altfel ar fi Lumea, de–am fi iarăşi… Copii!
O lacrimă de Vagabond…
Sunt Vagabondul din catrene,
Un mucegai remaniat,
Incendiez voci şi refrene
Când sunt pe Lume mâniat.
Sunt Vagabondul cu belele,
Specialist concediat,
Căzutul stâlp al casei mele,
Şi tot mai des îndoliat.
Sunt Vagabondul ce mai pleacă
Şi-ajunge slugă-n Occident,
Un tolerant cu brişca-n teacă
Şi-n Revoluţii Exponent.
Sunt Vagabondul Ţării Mele,
Titrat, Şomer şi Renegat,
Un Patriot fără „lovele”
Şi cu Mandatul Expirat.
Sunt Vagabondul de Vânzare
Cu datorii în Strănepoţi;
Dau Votul numai pe-o mâncare
Când licitează numai … Hoţi!.
Sunt Vagabond peste Hotare,
Stigmatizat că sunt ROMÂN,
Să schimb Guverne nu-s în Stare
Iar în sclavie nu rămân!
Sunt Vagabondu-ajuns paiaţă
Şi „pinguinul” în protest;
Azi nu mai dau un ban pe VIAŢĂ
Şi nu am teamă de AREST.
…Şi copleşit de-atâtea Rele
Într-o Tavernă mă Ascund,
Iar dacă Ţuica-i cu mărgele,
Pământul nu mai E …rotund!
Liviu KAITER
Concluzie
Dispute-au fost şi mai persistă.
Pe tema asta fac lumină:
Femei urâte nu există,
Doar băutura e puţină!
Unuia care pretinde că este şef în casă
Se bate-n piept că-i tare-n toate,
Că-n casă el aduce leafă,
Dar de-l priveşti atent din spate,
Vezi urme de papuci pe ceafă.
Medicul ginecolog – definiţie
E medicul ce-adânc pătrunde
Cu degetele şi privirea,
Aflând probleme, acolo unde
Găsesc bărbaţii fericirea.
Caniculară
Stau la plajă şi îndură
‘Naltele temperaturi:
El se plânge de căldură,
Ea că este … în călduri.
Echilibru financiar
Analizându-mi căsnicia,
Financiar este constantă:
Cu banii ce-mi îmbrac soţia
Mă costă s-o dezbrac pe-amantă.
Dan NOREA
Profesiune de credinţă
Cu lapte de catren m-au înţărcat
Şi de-asta-n epigramă sunt model:
Sunt chel în maniera Cincinat
Şi beau la fel de mult ca Păstorel!
Drăcoaicele – definiţie!?
Cine poate să-mi ateste,
Fie soţi, fie burlaci:
Oare dracii au neveste
Sau nevestele au draci ?
Paradox feminin
Vecina mea, se poate spune,
E-un paradox în felul său.
Am despre ea doar gânduri bune
Dar când o văd, îi pun gând rău.
Tabieturi
La slujbă, totu-i o rutină
Cu secretara actuală:
Mă-ntâmpină cu tava plină
Şi, pe la prânz, deja e goală.
Deşteptare
În campanie ne minte
C-o beţie de cuvinte;
După vot e, deci, normală
O cumplită mahmureală.
Cuvinte haine
Pe-o plajă mai pustie, lângă dig,
Umbla o fată goală şi fierbinte
Ce tremurând mi se plângea „Mi-e frig”.
Şi-atunci am îmbrăcat-o în cuvinte.
I-am pus pe umeri două substantive,
Pe sâni i-am pus un adjectiv – superb,
La mijloc pre-poziţii, mai lascive,
Iară mai jos i-am pus… i-am pus un verb.
Ea mi-a propus -copilă fără minte-
Să procedăm la schimburi de cuvinte
Şi aş fi acceptat, căci sunt un lord,
Dar mi-a cerut aşa, fără ruşine,
Un numeral prea mare şi… în fine…
E clar c-a provocat un dezacord.
Nu ştiu să fie reguli în iubire
Nu ştiu să fie reguli în iubire,
Ca şi-n război, orice este permis.
Să laşi în urma ta dezamăgire
E un principiu fără compromis.
Când o cetate întâlneşti şi-ţi place
Asediul îl porneşti c-un arsenal
Bogat, de arme tari. Şi nu-i dai pace,
Ştii sigur, va ceda într-un final.
Căci orice zid prezintă o fisură,
Ataci acolo, în acelaşi loc.
La urmă dai năvală, fără ură,
Ştii sigur ce aşteaptă – să-i dai foc,
Să-i furi ce-are de preţ, s-o violezi.
…Şi nu ai încotro. Te conformezi.
Regula intervalului
Am întâlnit o fetişcană-n bar,
Trăgea dintr-o ţigară şi, uşor,
Îşi mângâia erotic un picior,
Picior al unui graţios pahar.
Când e nevoie sunt un bun actor,
Am replici inspirate, plin de har.
O agăţam necesarmente, dar
Mi-am amintit o regulă-n amor.
Când îţi alegi, la vârsta mea, amica,
Să fie nu mai mare ca nevasta
Şi-n niciun caz mai mică decât fiica.
Privind spre bar, îmi spun în minte: Basta!
Destul cu şovăiala şi cu frica,
O să încalc şi regula aceasta.
Judecata de apoi
Morala de-i pre-judecată,
De cei mai mulţi e încălcată;
Când ea ne judecă pe noi
E Judecata de apoi.
Am un exemplu,-l spun îndată:
Am cunoscut demult o fată,
Doar dacă-i atingeam veştmântul,
Creştea în mine simţământul.
Dar când să trec la subiect,
Dintr-un exagerat respect
Şi-o etică pre-judecată,
Nu am atins-o niciodată.
Azi regretăm; pentru-amândoi
E Judecata de… apoi.
Iorgu PARASCHIV
Unor licenţiaţi
Ei cursuri nu au frecventat,
Au tot luat şcoala în şagă,
Examene de or fi dat…
Au dat ceva, dar numai… şpagă.
Criza financiară
Maşinile se înmulţesc
Iar oamenii se-mpuţinează,
Pe timp de criză e firesc
Când omenia se mimează.
Despre pensii
Mulţi bătrâni o iau în mână,
Poate, poate le mai creşte
Să le-ajungă pentr-o lună,
(Pensia de stat fireşte).
Unui procuror
Văzând că omul îşi deplânge soarta
De bugetar plătit cu o măsură,
Îmi stă pe limbă veşnic întrebarea:
Şi totuşi procurorul nu procură?
Unora ce îşi denigrează ţara
Mulţi, sătui de a lor ţară,
Părăsind pământul, sapa,
Ies cât pot de des afară,
Dar omit să tragă … apa.
BUCURIE NEÎNŢELEASĂ
Pasagerii de pe navă
Sunt pe punţi la promenadă,
Străduindu-se cu toţii
Ce-i pe insulă să vadă.
Unul privind prin binoclu,
Îl strigă pe căpitan:
– Văd pe insulă un om
Care ţopăie avan.
– Sare, se agită-ntruna
Şi e tare zdrenţăros,
Cine este şi ce vrea
Acest om misterios?
– Scena asta se repetă, zise căpitanul sec,
Nu ştiu, n-am nimic de spus,
Dar de câte ori ne vede,
El se bucură nespus.
BALADA UNUI GREIER MARE
Toată vara a cântat
La TV, prin parlament,
Iar acum vrea president
Tot o funcţie de…stat.
De va reuşi-n cules
Să păcălească norodul,
Va cânta apoi prohodul
Pentru cei ce l-au ales.
Ca-ntr-un Sisif, dar mioritic
Furnicile muncesc degeaba,
Iar greierii le strică treaba
Când dorm acei cu simţul critic.
Ana RUSE
Umoriştilor spontani
Ca să fim de Paşti, spontani
E nevoie de mulţi bani
Şi s-avem umor mai bun
Îl sărăm de la Crăciun.
La un an de la căsătorie
La-nceput era o zână,
M-alinta cu dulcea-i mână,
După-un an e…vrăjitoare,
Îmi ia tot din buzunare.
Moartea speranţei
Vine cu speranţă mare
La spital, spre vindecare,
Dar ea piere de îndată
Că îi cere întâi.. plată.
Viaţă de pensionar
Când mi-e dor de o friptură,
Merg spre gardul arătos
Cu grătar în bătătură
Şi mă satur…de miros.
Floarea corupţiei
Când pe scară, sus, sunt hoţii
Şi mai jos, finii, nepoţii,
E corupţia în floare
Chiar şi iarna, pe ninsoare.
La alegeri
La alegeri şi-n ăst an,
Se dă lupta pe ciolan
Şi alegătorii toţi
Vor fi iar conduşi de …hoţi.
Ion RUSE
Muncă de echipă
Munceşte domn primar de ieri
La planul urbei de la anul;
‘L-ajută doi consilieri
Ce dau cu zarul… sau cu banul.
Nedumerire
Rapid speranţele îmi scad
Şi n-oi pricepe, să mă tai,
De ce trăiesc precum în Iad,
În ţara noastră ca un Rai?
Micul poliglot
Ştefan, amicul meu german
M-a vizitat, o săptămână,
Cu soaţa şi-un copil, de-un an,
Ce plânge-acuma… în română.
Oportunistul
În viaţă n-are timp de halte;
S-a folosit de scurtături
Şi a urcat pe culmi înalte,
În urma unor săpături.
Durerea neamului românesc
Plânge marea, plâng Carpaţii,
Jalea lor n-o mai suport,
Că îşi cer, la uşă, fraţii
Viza… de pe paşaport.
Braconaj
Ochi şi apăsă trăgaciul;
Vânatului făcând apelul,
Descoperi: mistreţi, căţelul
O vacă mare şi… gonaciul.
Ionuţ-Daniel ŢUCĂ
Alegeri anticipate
Să ştii – când mergi cu buletinul,
Pe el ştampila să o pui –
Că e „anticipat” scrutinul,
Cu tot cu rezultatul lui!
Românului de peste Prut
Privind prezentul şi trecutul,
Tu, frate drag, te lămureşte,
Că ne desparte numai Prutul,
Dar contrabanda ne uneşte.
Gânduri de pace
M-aş împăca – o, slavă sorţii! –
Cu toţi duşmanii mei în cor
Şi asta chiar pe patul morţii.
(Pe patul morţii dumnealor).
Unor absolvenţi de facultate
Îi vezi aşa, cu mintea goală,
Şi-ţi spui, ca omul ce îndură,
Că mulţi sunt anii lor de şcoală,
Dar nu şi cei de-nvăţătură.
„Ai carte, ai parte!”
Cartea-i unicul blazon
Ce te scoate-oricând din ceaţă
Şi-ţi ofer’-o şansă-n viaţă,
Una la un milion…
Rondelul epigramei bune
Destule epigrame bune
Apar pe scena românească,
Menite-n tare să lovească
Şi nu din coadă să răsune.
Dospite-n pulbere cerească,
Mustind a fină-nţelepciune,
Destule epigrame bune
Apar pe piaţa românească.
Şi, cu răbdare bătrânească,
Ce de la sine multe spune,
Cuminţi i-aşteaptă să se-adune
Pe cei dispuşi ca să citească
Destule epigrame bune…
Rondelul clasei „0”
Băiatul meu i-acum la şcoală,
În clasa „0” înrolat,
Îi stau alături cei de-un leat,
Abia desprinşi de-a mamei poală.
Reflexe noi a căpătat,
Cu noaptea-n cap voios se scoală,
Băiatul meu i-acum la şcoală,
În clasa „0” înrolat.
Cum însă zero-i cifră goală,
De-o fi s-adun ce s-a-nvăţat,
Această clasă-surogat,
O pun sau nu la socoteală?
Băiatul meu i-acum la şcoală.
Rondelul tunning-ului
Iubesc maşinile tunate,
Indiferent de mărci şi clase,
Cu garda ’naltă ori mai joase,
Le-ador în mod egal pe toate.
Turând motoarele nervoase,
În drifturi fain executate,
Iubesc maşinile tunate,
Indiferent de mărci şi clase.
Dar şi mai mult mă dau pe spate,
Când trec prin faţa mea voioase,
Cu forme pline, savuroase,
Gagicile „modificate”.
Iubesc femeile tunate…
Rondel doctoral
E vremea doctoratelor pe bandă,
Lucioase şi frumos etichetate,
Cu importanţă la rever purtate
Şi răspândind arome de lavandă.
Cu multă uşurinţă procurate,
Pe bază de ofertă şi comandă,
E vremea doctoratelor pe bandă,
Lucioase şi frumos etichetate.
Aduc rondelul ăsta ca ofrandă
În cinstea unei şcoli de calitate,
Dar şi ca un imbold în a combate
Pe veci a plagierii sarabandă.