Pictura cuvintelor

[…] În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată, cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenţă colorată. Întîi am făcut muzică, şi după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoţit cu cre­dinţă pînă azi… Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdei… În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau un precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb, am evoluat spre galben… Plumbul ars e galben. Sufletul ars e gal­ben, în manualul fizicei nu se găseşte altă culoare. În eprubeta mea orice reacţiune chimică dă precipitat galben. Altădată, în Plumb, pe lîngă impresia colorată, mai sim­ţeam alta statică, de greutate. Plumbul apasă cel mai greu pe om… Cît priveşte despre mine, am fost şi rămîn un poet al decadenţei[1]¹.

*Valerian, De  vorbă  cu  G.  Bacovia,  Viaţa   literară,  13-27 aprilie 1929.

[1] În sensul de poet cu care se încheie un curent literar, în cazul lui Bacovia, simbolismul; de poet subiectiv ce-şi depă­şeşte curentul în care s-a format. (n. ed.)