(1951, Bagdad, Irak)

Poet, prozator, publicist, dramaturg francez de origine irakiană. Oponent dictaturii lui Saddam Hussein, la 20 de ani a cunoscut carcera, unde a început să scrie. În 1975 a fost exilat. Admirator al operei lui Albert Camus, a ales Franţa, unde a publicat peste 30 de volume, unele traduse din arabă împreună cu Isabelle Lagny. În exil, nu a încetat să combată dictatura, războiul, terorismul. Nu şi-a revăzut familia şi oraşul natal, Bagdad, decât în 2004, după căderea dictaturii. Ultimele publicaţii: Adieu mon tortionnaire (proză scurtă), Le Temps des Cerises, 2014; Bagdad mon amour, suivi de Bagdad à ciel ouvert (poeme),  Le Temps des Cerises, 2014; Rebâtir les jours (poeme), editura Bruno Doucey, 2013. Biografia lui i-a inspirat cineastei Emmanuèle Lagrange filmul documentar Bagdad-Paris, itinéraire d’un poète, realizat în 2008. A publicat numeroase articole în franceză şi arabă, în reviste, ziare, tipărite sau on-line.

Oglindă răsturnată

 

Nisipoasă mi-e noaptea pe-o masă de sticlă

Pe mine port mirosul exilului

casa de lut aici îmi este

fără grădină, fără pădure şi nici palmieri

cerul meu e un fluviu răsturnat

iar vorbele îmi înoată

peste un îndepărtat ţinut

unde oamenii caută sensul zilei.

 

Am alergat în timpul tuturor acestor nopţi

până la a priponi elanul şi grăbi norul

Aceasta îmi alina sufletul.

 

Viaţa mea, căscată, zvârlită-n valul fără de întoarcere, iară?

Iar viaţa, viaţa ta

La ce visa?

[Fragment din Le Balayeur du désert (Măturătorul pustiului) © Éditions Bruno Doucey, 2010]

 

 

Doar vechiul covor înflorea podeaua

 

Casa avea altă adresă

Fotografia mea, alt loc

Masa stătea strânsă după uşă

Scaunul tatălui meu, la fel

 

Doar vechiul covor înflorea podeaua

 

Te-am găsit, într-un târziu

Într-o grădină goală

Cu şalul tău cel mare negru

Cu gândul abătut

Împletit cu ruga-ţi

Şi anii cusuţi de faţă

Îmbrăţişam, credeam, un palmier murind

Şi-apoi, în braţe,

Mi-am recunoscut mama.

 

Bagdad, 2 aprilie 2004 

[Fragment din Bagdad à ciel ouvert (Bagdadul sub cerul liber) © Éditions Le Temps des Cerises, 2014]

 

 

Destăinuire

 

Ori de câte ori mă gândesc la tine

mă-ncearcă un ţipăt

ceva mai înalt decât propria-mi viaţă

 

Apoi revin

zilele de iarnă

şi acest palmier ce moare tăcând

pe marginea foii.

[Fragment din volumul Bagdad mon amour © Éditions Le Temps des Cerises, 2014]

 

 

Ca într-un vis urât

 

Ca un câine în depărtare

latră noaptea

Mlaştini din pruncie îi străbate glasul

Mi-am uitat chipul

ecou de puţuri secătuite

luna mamei jertfelnic de război

şi arsura-mi de pe limbă

Dincolo de adâncul golului din piatră

puteam să văd scheletul tatălui meu

gura lui sculptată-n lut cu greu

ca o rană-n iarnă.

 

[Fragment din volumul Rebâtir les jours (Reclădind zilele), © Éditions Bruno Doucey, 2013]

În româneşte de Marilena LICĂ-MAŞALA

Paris, 18 ianuarie 2014