(n. pe 9 aprilie 1947,la Saint-Claude, Guadelupa)

Romancier, poet, eseist, publicist, editor, universitar francez originar din Guadelupa[1]. Parcursul său biografic şi profesional l-a purtat între Franţa şi Guadelupă, şi iarăşi spre Franţa. A fost, printre altele, directorul regional al Afacerilor culturale (între 1989 şi 1997), precum şi consilier la ministerul Educaţiei Naţionale, pe probleme de Artă şi Cultură (între 2000 şi 2005). În 2013, a fost numit de Jean-Marc Ayrault, Premierul Franţei, membru al Observatoire de la laïcité (Observatorul laicităţii). Marele Premiu al Academiei franceze „Maurice Genevoix” şi Premiul „Tropice” pentru volumul autobiografic Tu, c’est l’enfance (Gallimard, 2004); Premiul „Arc-en-ciel” (Curcubeu) pentru volumul de poeme L’Invention des Désirades, 2000. Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor, 2010 ; Cavaler al Legiunii de onoare, 1993.

 

Poem vertical

Scrie

 

între visări şi deşteptări

întrebările nădăjduind neînfricarea

adevărurile zăbovind tăcerile

ascultarea luminii în cuvântul ochilor

rănile vii dând înapoi moartea

cuvintele bine învăţate

 

Scrie

departe de fila albă

ce-împiedică cuvintele să respire

 

pentru a trece la timp înaintea veşniciei

pentru a uita îndoiala şi uitarea de temut

pentru a chema porţia de „da” porţia de „nu”

mersul putinţei către neputinţă

 

Scrie

şi

împreunează

 

fiinţa urmează.

 

Filă vie

 

Foaia dezmiardă mâna, iar liniştea se-nfoaie

vântul prin obloane îşi strecoară cântul

îmbie la chemare

 

dincolo de vise te-apleacă

opaiţului tău şi tocului tău

înghite o gură de apă ca să-ţi închipui setea

 

e timpul ca pana ta s-o ceri păsării putinţei

stăvileşte-ţi temerile cu mândria ta, cu umilinţa ta,

închide telefonul, prietenii vor pricepe că uşa e deschisă

rânduie pasul mâinilor tale, una duce inima către cealaltă

literele tale şi cuvintele tale se vor învoi la horă

 

fără a te lepăda de seva ce urcă

alege să te răsfoieşti diseară

 

Menire

.[2]

De la fereastră umblu priveliştea somnului tău

inimă cu pumnii strânşi în clar-obscur

oblonul cerne zare de insulă goală

miraj de zahăr într-un pustiu sărat

.

de la fereastră un vis se pierde până-n visele tale

o dâră vrea să debarce

roua îţi dezmiardă scoarţa

o fifină îţi împrospătează gândul

între ieri şi mâine speranţa şovăie să te legene

.

oblonul cerne stăruinţele toate

peste somnul tău

matelot dezbrăcat

.

.

 

În româneşte de Marilena Lică-Maşala

Paris, 3 mai 2014

[Fragment din volumul L’Invention des désirades et autres poèmes, Paris, Seuil, colecţia Points Poésie, 2009]