(1854-1891)
SENZAŢIE
(Le 20 Avril 1870)
În seri de vară-albastre voi merge pe-o cărare
Şi, înţepat de spice, călcînd iarba măruntă,
Simţindu-i prospeţimea, răcoarea sub picioare,
Visînd… lăsa-voi vîntul să-mi scalde ceafa udă.
Nu voi vorbi cu nimeni, cu gîndu-n altă parte,
Îmi va urca în suflet o dragoste matură,
Ca un nomad pleca-voi departe, mai departe,
De parcă o femeie m-ar însoţi-n Natură.