Iulian BARBU

(Născut la 28 noiembrie 1974, la Reşiţa)

Renaştere

Renasc în prima

Literă a iubirii

Protejînd toamna

Din privirea ta

 

La braţ cu copilăria

Străbat cărarea din pădure

Unde timpul e craiul

Adormit sub teiul

Din palma lunii.

 

Inima îmi palpită în piept

Şi sînt speranţa

Din ochii lui Dumnezeu.

 

Eşti muzica vieţii mele

Eşti iubirea vieţii mele

Desprinsă din toamnă

Odată cu nostalgia

Ce şopteşte teiului

Că ploaia cade

Din lacrima lui Dumnezeu.

 

Eşti muzica vieţii mele

Deschisă peste ecoul

Versului ce bate

La poarta lui Iisus

Cînd lumina îmi aduce

Din sufletul tău

Poemul cald ca o pîine.

 

Medjugorje

Puritatea îmi trece

Sufletul prin stînca

Unde Fecioara Maria

Se arată copiilor,

Transformînd pietrele în drum.

 

Îngerul calcă desculţ peste bolovani,

Purtînd de braţ

Pe bătrînul tată bolnav

Ce prin lacrima prelinsă

Pe obrazul său din ochiul durerii

Spune rugăciunea care-l duce

La picioarele lui Dumnezeu

 

Pironul ajunge pînă în pămînt,

Lăsînd un semn

La poalele dealului,

Unde copacul e atît de tînăr

În credinţa ce ne poartă

Prin inima lui Iisus

 

Jocul destinului

Apa vieţii mi se scurge

Prin sufletul pietrificat

De sărutul clipei

În care mă joc

Cu mîinile prinse

De blana ursuleţului de pluş

În timp ce pămîntul

Se transformă în inima mea

Şi uit că mă joc

În taină cu pietrele

De pe malul poeziei veşnice

Zidind cu ele cuvinte

În cartea despre copilărie

Şi uit că mă joc!

Şi uit că mă joc!

 

Clipele nopţii
Versurile mele
Plîng cu lacrimile tale
După clipa ce călărea noaptea
Să aducă timpul
Prins de un tren.

Paradisul cade într-o stea
Şi poemele mele
Se modelează pe chipul
Unui copil ce soarbe
Fericirea de pe chipul soarelui.