Irosit şi lunecând…
Melancolia razelor de soare
pătrunde
prin coroanele regale
ale luminişului –
vals a doi stropi de sînge
născuţi din inima străpunsă
diametral…
Dans al cărui timp durează,
răsărit la tangoul primăverii,
ofilit în reveria toamnei…
Frunzele – „la patru ace“ –
se grăbesc pentru a apuca ultimul cîntec,
irosit şi lunecînd
în părul ruginit de-anotimp
conducător de şoapte
legate cu nod gordian…
Îngheţul pătruns în sufletul anului
cristalizează inima încinsă,
cei doi stropi rămînînd
în broderie…
Contrast
De parîma păcatului,
ne împiedicăm cu toţii
voit, sau
fără de cunoaştere…
De cele sfinte însă,
nu ne putem împiedica,
puţini urmînd drumul
făr’ de păcat…