Vasile Zetu s-a născut la 17 ianuarie 1949 în Dersca, judeţul Botoşani. Din anul 1971 este învăţător la Crucea, judeţul Suceava.Vocaţia lui poetică certă îl impune ca pe unul dintre cei mai autentici şi mai viguroşi creatori lirici contemporani. Universul poeziei sale urzeşte esenţele trăirilor umane într-o panoramă solemnă, cu reprezentări solare, luminoase şi tonice, dând o înfăţişare modernă unei adânci viziuni clasice asupra lumii. Volumele de versuri ale lui Vasile Zetu au cucerit imediat critica literară şi i-au adus numeroase premii prestigioase.
Prezenţe publicistice:
„Cronica”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”.
Volume publicate:
– Roua lăuntrică (psalmi), ediţie bilingvă, română şi franceză, Editura „Cuvântul nostru”, Suceava, 1998 (Premiul pentru debut al Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi premiul Gavril Rotică la Festivalul de literatură Magda Isanos – Eusebiu Camilar, Suceava, 1999);
– Umbra sufletului, Editura Augusta, Timişoara, 2000 (Premiul Uniunii Scriitorilor şi Jurnaliştilor din Bucovina, 2001, Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei, 2001, şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2002);
– Siaj pe o lacrimă, Editura Augusta, Timişoara, 2003 (Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei, şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004)
– Sub un maldăr de lună, Editura CONTA, Piatra Neamţ, 2007 – Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2008.
– Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, din 2001, şi al Uniunii Scriitorilor din România, din 2006.
Ion Filipciuc
Ion Filipciuc (6 martie 1942, Costişa, judeţul Suceava) este un poet, folclorist şi istoric literar. Este fiul Domnicăi (născută Cucoş) şi al lui Serafim Filipciuc, ţărani. Face studii medii la Rădăuţi şi Suceava, după care urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Iaşi (1963-1966), devenind profesor de limba şi literatura română la Costişa (1966-1971), Rădăuţi (1971), Câmpulung Moldovenesc (1977-2000). Este doctor în filologie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1998), cu teza Constante stilistice şi semnificaţii arhaice în „Mioriţa”. Editează, la Câmpulung Moldovenesc, împreună cu un grup de profesori, „Mioriţa”, revistă de cultură folclorică (1991-1996). Din 1990 este redactor la „Bucovina literară”. A debutat cu o poezie în ziarul „Zori noi” din Suceava (1968) şi editorial, cu volumul de versuri Răboj, apărut în 1976.
Două sunt temele de studiu preferate de Filipciuc: biografia lui Mihai Eminescu şi balada Mioriţa. El afirmă că data reală a venirii pe lume a poetului este 20 decembrie 1849, pe care poetul a declarat-o la Junimea şi în foaia matricolă de la Berlin, 15 ianuarie 1850 fiind data botezului. Un alt aspect biografic investigat de Filipciuc este drumul de la Cernăuţi la Blaj, părerea lui fiind aceea că poetul a urmat ruta Vatra Dornei – Bistriţa – Regrun – Târnăveni – Blaj. Nu este, de asemenea, de acord cu exegeţii potrivit cărora Eminescu ar fi fost „propriu-zis” membru al cercului literar „Orientul”, condus de Gr. H. Grandea. Dacă aceste opinii privind biografia poetului comportă discuţii, aceea că Titu Maiorescu l-a internat pe „incomodul şi periculosul” Eminescu ca să dea satisfacţie liberalilor este de-a dreptul aberantă.
O singură dată se ocupă Filipciuc mai aplicat de opera poetului, în volumul Asupra cuvântului „noroc” (1998), în care, după ce examinează cuvântul în creaţia populară şi în opera unor scriitori, cercetează sensurile şi nuanţele termenului în creaţii eminesciene precum Viaţa mea fu ziua, Doi aştri, Gândind la tine, Cu amândouă mâinile, Luceafărul, Urât şi sărăcie, Gemenii, Scrisoarea III; concluzia comentatorului este că Eminescu face din acest concept o categorie poetico-filosofică.
Cealaltă preocupare a lui Filipciuc este Mioriţa, despre care a scris o teză de doctorat, a făcut filme, a organizat colocvii, a strâns intr-un volum traducerile variantei V. Alecsandri. În principal, el crede că balada îşi trage „semnele poetice constante” dintr-o „paradigmă ritualică dezvoltată din două culte păgâne anterioare pătrunderii creştinismului în ţinuturile locuite de geto-daci”. Poezia lui Filipciuc îl aminteşte organic pe folclorist, fiind una hrănită de mituri şi credinţe populare.
Opera literară
• Răboj, Bucureşti, 1976;
• Compunere cu portocale, Bucureşti, 1982;
• Vămile cireşului, Bucureşti, 1983;
• Mânzul cu stea în frunte, Bucureşti, 1984;
• Moara din Costişa, Târgovişte, 1996;
• Asupra cuvântului „noroc”, Câmpulung Moldovenesc, 1998;
• Înspre alt Eminescu, Timişoara, 1999;
• Drumul împărătesc al poetului, Târgovişte, 1999;
• Apocrife, Iaşi, 1999.
Antologii, ediţii
• Fost-au acest Ştefan Vodă, introducerea editorului, Iaşi, 1985;
• Şi pietrele curg, Bucureşti, 1985;
• G. Coşbuc, Elementele literaturii populare, prefaţa editorului, Cluj Napoca, 1986;
• Mândră floare-i norocu, prefaţa editorului, Bucureşti, 1990;
• Mioriţa străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei şi baladei, introducerea editorului, Câmpulung Moldovenesc, 2001;
• I.E. Torouţiu, Frunză verde. Cântece şi basme poporale din Bucovina, Bucureşti, 2003.
Informatii preluate de pe http://www.crispedia.ro.