Maria Carpov  (8 octombrie 1930 -09 noiembrie 2017), traducătoare şi teoretician literar, a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura franceză.

În anul 1955 devine asistentă la Catedra de limba şi literatura franceză a Facultăţii de Filologie din Bucureşti, iar în anul 1959 se transferă pe acelaşi post la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, unde parcurge toate treptele ierarhiei didactice; a fost în mai multe rânduri şefa Catedrei de limba şi literatura franceză. Devine  doctor în ştiinţe filologice din 1969, cu teza La Langue des œuvres de Paul Scarron, studiu care se axează pe tensiunea dintre estetica puristă şi manifestările literare libertine, nonconformiste.

În perioada 1990-1992 a ocupat funcţia de consilier-şef la Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Iaşi. Din anul 1994  a fost  profesor consultant la Universitatea din Bacău, predând şi aici cursuri de istoria limbii franceze, semiologie, stilistică, istoria mentalităţilor, teoria comunicării, poetica traducerii şi filosof ia limbajului. A fost directorul Centrului de Semiologie şi Teoria Comunicării de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.A publicat în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanţe”, „Timpul”, „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi” etc. A fost în colegiul REVISTEI CONVORBIRI LITERARE, unde a  susținut o rubrică permanentă.

Activitatea cercetătoarei reuneşte zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică, semantică, semiologie generală, semiologii aplicate, filosofia limbajului, lingvistică pragmatică, teoria comunicării, mentalităţi şi reprezentări sociale. În toate aceste domenii, Carpov aduce contribuţii importante.

Prin intermediul cărţilor sale, Introducere la semiologia literaturii (1978), Captarea sensurilor (1987), Sfidarea normei (1995) şi Prin text, dincolo de text (1999), pune în circulaţie idei şi concepte noi, ipoteze de lucru fecunde, într-un domeniu de studiu mai puţin frecventat de cercetătorii români. Punctul de plecare este aflat în arealul cultural occidental, în special în cel francez.

Pentru transpunerea în româneşte a Memoriilor lui Saint-Simon a fost distinsă în 1990 cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

Opera

  • Introducere la semiologia literaturii, Bucureşti, 1978;
  • Captarea sensurilor, Bucureşti, 1987;
  • Sfidarea normei, Iaşi, 1995;
  • Prin text, dincolo de text, Iaşi, 1999.

Traduceri

  • Fred Berence, Renaşterea italiană, I-II, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1969;
  • Antoine Furetiere, Romanul burghez, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1971;
  • Gedeon Tallement des Reaux, Istorioare, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1972;
  • Pierre Courthion, Curente şi tendinţe în arta secolului XX, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1973;
  • A.J. Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1975;
  • Voltaire, Corespondenţă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1978;
  • Cesar Chesneau Du Marsais, Tratat despre tropi, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1981;
  • Jean Baptiste Du Bos, Cugetări critice despre poezie şi pictură, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1983;
  • Charles Sorel, Isprăvile hazlii ale lui Francion, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1983;
  • Paul Zumthor, încercare de poetică medievală, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1983, Babei sau Nedesăvârşirea, prefaţa traducătorului, Iaşi, 1998;
  • Jacques Le Goff, Pentru un alt Ev Mediu, I-II, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1986, Naşterea Purgatoriului,prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1995;
  • Saint-Simon, Memorii, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1990;
  • Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaitlou, sat occitan de la 1294 până la 1324, I-II, prefaţa traducătorului Bucureşti, 1992;
  • Roland Barthes, Mitologii, prefaţa traducătorului, Iaşi, 1997;
  • Prosper Merimee, Tamango, Bucureşti, 1998;
  • Roger Chartier, Lecturi şi cititori în Franţa Vechiului Regim, Bucureşti, 1998;
  • Paul Veyne, Cum se scrie istoria, Bucureşti, 1999;
  • Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, Bucureşti, 2000;
  • Andre La Cocque, Paul Ricoeur, Cum să înţelegem Biblia, Iaşi, 2002;
  • Neagu Djuvara, Între Orient şi Occident, Bucureşti, 2002.

 

Prin plecarea semioticianului Maria Carpov  pierdem unul din cei mai reprezentativi scriitori si filologi din cultura română.