Născut la data de 23 februarie 1914, Gavril Istrate – filolog, memorialist şi istoric literar – a debutat în revista „Vatra” de la Năsăud (1935) cu articolul Panait Istrati. În 1937 publică, în „Buletinul Philippide”, primul studiu cu conţinut lingvistic: Graiul satului Nepos. Gavril Istrate a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al. Ioan Cuza” din Iaşi,unde i-a avut prpfesori pe G. Ibrăileanu, Octav Botez, G. Călinescu şi Iorgu Iordan. După obţinerea licenţei în 1938, este profesor la câteva prestigioase şcoli ieşene (Liceul Naţional, Seminarul „Veniamin Costache”, Liceul Militar şi Liceul „Mihail Kogălniceanu”), ocupând concomitent postul de bibliotecar la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. În 1945 devine asistent la Catedra de limba română a Universităţii din Iaşi şi tot atunci începe pregătirea doctoratului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, teza, intitulată Limba poeziei lui Coşbuc, fiind susţinută în 1949. Numit conferenţiar în toamna aceluiaşi an, era ales, totodată, decan al Facultăţii de Filologie, responsabilitate pe care o va avea timp de aproape două decenii. Profesor universitar din 1957, Istrate a condus, de asemenea departamentul de lingvistică al Filialei Iaşi a Academiei Române şi a fost secretar al Societăţii de Ştiinţe Filologice.
Timp de 50 de ani, numele profesorului Gavril Istrate a fost prezent în aproape toate periodicele noastre literare, de la „laşul literar” şi „Convorbiri literare”, la „Contemporanul” şi „Luceafărul”, la „România literară” din Bucureşti ca şi în „Steaua” şi „Tribuna” de la Cluj, ori în „Telegraful Român” . În îndelungata activitate a scris şi publicat peste 700 de studii şi articole din domeniul lingvisticii, filologiei şi literaturii. Debutul editorial are loc în 1970, cu lucrarea „Limba română literară. Studii şi articole”. Urmează „Originea limbii române literare” (1981), Studii eminesciene (1987), Transilvania în opera lui Sadoveanu (1999), George Cosbuc în ultimii 50 de ani (2001), Studii si portrete –vol. I,II,III,IV,V, (2001,2002,2003,2005), Un rapsod de pe Valea Someşului(2003), El n-a murit…E numai dus (2003), Crăciunul de altădată (2004).
Profund cunoscător al graiurilor, mai ales din zona Transilvaniei şi a Moldovei, Gavril Istrate a pus în evidenţă stratul popular, dar şi inovaţiile semantice individuale din limba unor poeţi precum V. Alecsandri, Mihai Eminescu, Al. Macedonski, G. Coşbuc, O. Goga, I. Pillat, ori prozatori ca I. Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Calistrat Hogaş etc. Studierea atentă a textelor i-a permis în acelaşi timp să corijeze o serie de erori comise în tipărirea lor şi, de asemenea, să semnaleze ediţii necunoscute de specialişti (patru, de pildă, în cazul lui Eminescu, două, în acela al lui I. Creangă). De menţionat este şi scoaterea la lumină a primei tălmăciri a piesei Hamlet.
Gavril Istrate s-a stins din viată la data de 30 ianuarie 2014, cu câteva săptămâni înaintea împlinirii vârstei de 100 de ani. Prin dispariţia lui Gavril Istrate lumea literară suferă o dureroasă pierdere.