Nãscut la 25 ianuarie 1941, în Urziceni, Ialomiţa, decedat la 26 februarie 2016, Iaşi. Licenţiat în litere, promoţia 1966, la Universitatea Bucureşti, cu o tezã despre Anton Holban. Primele versuri, în octombrie 1964, în revistele „Luceafãrul” şi „Steaua”. Publicã versuri, eseuri, reportaje, articole de criticã şi istorie literarã în „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Timpul”, „Literaturã şi artã” – Chişinãu ş.a. Între 1966-1968, redacteazã, împreunã cu George Sidorovici, Platon Pardãu, Lucian Valea, Radu Mareş, Alexei Rudeanu, revista literarã „Suceava”, supliment al ziarului „Zori noi”. Între 1970-1973, redacteazã, la Vaslui, „Vremea Nouã literarã si artisticã”. În 1995, fondeazã, dupã un proiect propriu, „Revista Românã” (sub egida ASTRA – Iaşi), pe care o conduce, efectiv, pânã în 1997. Din 1994, conduce o modestã editură, OMNIA. În volum, debuteazã în 1968, la Editura pentru Literaturã, col. Luceafãrul, cu Versuri; referatul extern al cãrţii, de Nicolae Manolescu, va fi reluat, parţial, în „Contemporanul” din 28.06.1968: „… Autorul este un sentimental incurabil, evocând peisaje, întâmplãri, atmosfere cu o tehnicã ireproşabilã, dar şi cu o anume monotonie. Poeziile au curgerea leneşã a râurilor de la şes, rãsfirate în braţe de egalã adâncime.” Volumul a mai fost comentat în „Viaţa Româneascã”, „România literarã”, „Tribuna”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Clopotul” – Botoşani, „Amfiteatru” (Mihai Vornicu: „Poezia lui Cãtãlin Ciolca (…) este în fond o biografie purificatã de epic, dar cu conştiinţa unor momente unice, irepetabile. Fundamental e, deci, sentimentul timpului, poate singura stare poeticã purã. De unde tensiunea tragicã, de dincolo de cuvinte, a unei meditaţii neexprimate aforistic, totul într-o atmosferã de cãutare a timpului pierdut şi zãdãrnicie…”). Despre volumul următor, Discursuri şi peisaje (Cartea Româneascã, 1983), Mihail Iordache scria: „ Vocaţia de eremit, însoţitã de cea, voluptoasã, a suferinţei şi umilinţei, se leagã nemijlocit de asumarea conştientã a misiunii de comunicare orficã a esenţei lumii, aprioric imposibilã… Cãtãlin Ciolca este poet dintr-o stirpe aproape stinsã în zilele noastre. („Convorbiri literare-Pagini bucovinene”, 1983). „Discursuri şi peisaje este cartea unui poet deplin, sigur pe cuvinte, având un pronunţat simţ al nuanţelor, pânã la infinitezimal şi, deopotrivã, vocaţia comunicãrii, a descifrãrii unor taine de suflet, împãrtãşite cu o desãvârşitã gravitate şi simplitate a spunerii. O luminã neînţeleasã mã întovãrãşeşte, spune poetul, şi aceastã luminã din nimic urcãtoare, când sãgetând violent, când ca o transparentã cortinã este marca distinctivã a poeziei lui Cãtãlin Ciolca.” (Nicolae Turtureanu, „Cronica”,1983) Alte apariţii: Versuri pentru Ala (Junimea,1984), În memoria lui Gr.T. Popa. Studii, documente, mãrturii (ediţie alcãtuitã, cu un eseu de C.C., 1999), Cartea Fãlticenilor, de la A la Z (ediţia I, 2006, ediţia a II-a, 2010).