Nicolae MAREŞ

Femeie-Poezie

S-a tot comparat Poezia cu Femeia,

Desigur, comparaţia s-a făcut numai de bărbaţi

Şi numai şi numai în ideea

Că la greu toţi bărbaţii sunt fraţi.

Eu, personal, am întâlnit Poezia

Pe-o stradă în Varşovia, prin anii ’60 şi ceva.

Era înaltă, cu ochi albaştri şi ştia

Unde-i România şi cine a fost Tadeu Haşdeu.

Drept mulţumire că am recunoscut-o, imediat

M-a însoţit de atunci întotdeauna la greu,

Ba chiar m-a inspirat

Să realizez Marele Dicţionar polon-român

Şi mai ales, înainte de toate,

Obligatoriu ca lângă ea să rămân,

ABC-ul comportării civilizate.

Vai, ce ochi albaştri are Poezia

E drept că unii o mai compară, nu vă miraţi,

Mai ales, la început, cu soţia…

Respectivii cică-s diplomaţi!

 

Eugen EVU

De Anul Nou

Vezi? Iar o s-avem o iarnă despuiată,

Globala încălzire-i vinovată.

De andezit credeam că-i soarele,

Dar nu-i aşa, de foc i-s razele.

Cu faţa înspre stea, de Înviere,

Voi sta de-acum şi Domnului voi cere

Zăpezile să ni le-aducă iar

Cu izul de răşină, sfântul dar…

Vezi? tu, dragă omule, din plaiuri româneşti

Cum deja ninge dacă mă citeşti?!

 

Passionaria STOICESCU

Fără timp sau poem patriotic şi contemporan

Prezentul e baza,

s-a zis şi am zis,

în el, de pierzi faza,

rămâi un proscris.

De jertfă cuvinte

s-aduci când se cere

şi le pune-nainte

celor din putere.

Profesori de iluzii

să fii printre ei,

şi-n versu-ţi aluzii

să faci că sunt cei

mai cei chiar în toate.

Prin rouă şi scrum

târăşte-te-n coate

de vrei glorie-acum.

Pe apa sâmbetei lasă

principii morale,

azi cui îi mai pasă

de-angoasele tale?

Istoria toată,

s-a zis şi se zice,

e falsificată

de fiinţe pitice.

Şarpe cu aripi se crede

astăzi limbricul,

şi-n funcţii accede

acuma nimicul.

„Eşti prea dură, fată”,

aud voci în jur,

sunt doar patrioată!

Cuvântu-i prea dur?!

 

Maria MĂNUCĂ

Stai lângă mine, poezie!

Nu te-am rugat,

dragă poezie, niciodată

de când de pictat

m-am apucat, de fată,

să faci ceva, să stai

cu mine-n vernisaje

şi după vernisaj să-mi dai

un pic din a ta vrajă,

dar astăzi, gata, eu

îţi cer imperios

să stai aici mereu,

pe scaun sau pe jos,

că-i joc cu aşteptarea

poftitul tău pe scenă.

Dezbracă-te

de toate ipocriziile din marea

social-culturală arenă.

Dezbracă-te

de toate acuarelele vulnerabile

din cuvânt

şi îmbracă apoi cămăşi onorabile

până mai sunt.

Înţelesu-m-ai? Aşa să faci!

Şi stai lângă mine şi taci!!

 

Boris  MARIAN

Adânca mea dezamăgire

Am pornit să caut adevărul şi dreptatea

De când am terminat liceul la „Sfântul Sava”.

Intenţii aveam, de fapt, din clasa a şaptea,

Ca şi elevul Dima, dar otrava

Dulce a căutării adevărate o am

Inoculată de profesorul de fericire,

Încă de pe când eram

Inocent şi plin de uimire

În pustiu, în căutarea lui Dumnezeu.

Înconjurat de critici elogioşi şi muze

Era mai-mai să clachez şi eu,

Dar vocea profesorului a prins să m-acuze

Că-n erotism voi a m-ascunde,

Şi m-a trezit la realitate îndată…

Ah, unde sunt, Doamne,unde,

Profesorii  de altă dată?!

 

Andrei   NOVAC

regula timidităţii

nu te scula niciodată dimineaţa

înainte ca să cânte cocoşii de trei ori,

priveşte de cum faci ochi viaţa

ca pe nişte sfori

pe care le trag nouăsprezece îngeri cu inimă de om,

uită-te bine pe fereastră

să vezi dacă mai sunt păsări cântătoare,

în indiferent ce pom,

apoi, pe cer dacă vezi o geană albastră,

sau o rază de soare,

şi apoi, hai îndrăzneşte —

când o să le faci pe acestea toate,

ţuşti în activitate!

să trudeşti din greu,

pentru un strop de tupeu!

 

 

Ion ROŞIORU

Pantum

Să fii profesor de franceză la Hârşova e, azi, ceva,

Iar de la ţară ai o casă, e absolut fenomenal,

La ţărmul grânelor, în vară, să stai acolo, undeva

Captiv în veşnicia clipei, nepăsător precum un cal.

Iar de la ţară ai o casă, e absolut fenomenal

Dacă îţi chemi colegi la chefuri, întru cinstirea unui vers

Captiv în veşnicia clipei, nepăsător precum un cal.

Fiind hotărât prin poezie, găuri să faci în univers.

Dacă îţi chemi colegi la chefuri, întru cinstirea unui vers

Cum îngeri indecişi chemat-ai, avea-vei şanse de izbândă,

Fiind hotărât prin poezie, găuri să faci în univers.

Şi-o să priveşti cum zeii-critici aşteaptă pasul tău la pândă.

Cum îngeri indecişi chema-vei, avea-vei şanse de izbândă,

Că versu-ţi pur deja răzbeşte prin găurile ce vei da,

Şi-o să priveşti cum zeii-critici aşteaptă pasul tău la pândă…

Să fii profesor de franceză la Hârşova e, azi, ceva!