Pablo NERUDA

1904-1973

Pe numele său adevărat Nefteli Ricardo Basoalte, în 1924 publică primele 20 de poeme cu pseudonimul Pablo Neruda. Ctfftjolffce o faimă deosebită în 3 ipostaze semnificative: 1. Ca poet al dragostei cu cele 20 de poeme; 2. Ca poet al distrugerilor cu volumul Reşedinţă pe pămînt şi 3. Ca poet şi om politic începînd cu Spania în inimă (1937) şi mai ales în Cîntarea generală (1950). Publică numeroase alte volume cu care ia diferite premii: Premiul municipal al literaturii din Chile(1944), Premiul naţional pentru literatură (1945), Premiul Lenin pentru pace (1953) şi altele, culminînd cu Premiul Nobel pentru literatură (1971). Pablo Neruda s-a bucurat de aprecieri înalte din partea confraţilor, mai ales din partea marelui poet spaniol Federico Garcia Lorca, cum şi din partea poeţilor Alberti, Alexandre, Leon Filipe, Miguel Hernandez odată cu descoperirea profundei sale vocaţii de poet şi mai ales de om. În fine, cuvîntul în poemele sale, capătă înălţimea şi lumina spiritului, intensitatea şi persuasivitatea ontică, exuberanţa cognitivă şi ritmul tuturor speranţelor.

 

 

 

EXPLIC CÎTEVA LUCRURI

O să vă povestesc tot ceea ce mi se întîmplă

Locuiam într-un cartier din Madrid

Cu clopote, cu ceasuri, cu pomi,

În care se vedea chipul uscat al Castiliei

Ca un ocean de piele.

Casa mea se numea casa florilor!

Acea casă cu crini şi copii

Rîul îţi aminteşti?

Îţi aminteşti Rafael, Federico,

Îţi aminteşti de sub pămînt?

Îţi aminteşti de casa mea cu balcoane

Cînd lumina de iunie sufoca florile în gura ta?

Frate, frate, totul era numai strigăte

Sare de vînzare, aglomerare de pîine palpitînd,

Pieţile din cartierul meu Arguelles

Cu statuia sa ca o călimară palidă între peşti,

Uleiul ajungea în polonice,

O profundă palpitare de picioare şi mîini umplea străzile

Metrii, litrii, esenţe tari ale vieţii, peşte îngrămădit,

Totalitatea acoperişurilor sub soarele rece în care

Săgeata oboseşte

Delirant fildeş fin de cartofi, roşii,

Care se repetă pînă la mare…

 

Şi într-o dimineaţă totul ardea

Şi într-o dimineaţă rugurile ţîşneau din pămînt

Devorînd oamenii.

 

Iar de atunci, pulbere

Iar de atunci, de atunci sînge,

Bandiţi cu avioane, bandiţi cu inele şi turcoaze

Veneau pe cer să omoare copii,

Iar pe străzi sîngele copiilor curgea

Pur şi simplu cu sînge de copil.

 

Şacal pe care şacalul l-ar respinge,

Pietre pe care ciulinele uscat le-ar muşca scuipînd,

Vipere pe care viperele le-ar urî

Oameni, la voi am văzut sîngele Spaniei

Sculîndu-se pentru a se aduna într-un singur val de mîndrie şi cuţite

Generali, trădătorilor, priviţi…

 

Casa mea moartă, priviţi Spania ruptă…

Din fiecare casă moartă

Va ţîşni metal arzînd în loc de flori

Va ţîşni Spania.

Din fiecare crimă se vor naşte gloanţe

Care vor găsi într-o zi locul inimii.

 

 

Prezentare: Victor STEROM

Traducere: Alexandru CIOCIOI