(1956, Corbeil-Essonnes, Franţa)
Poet, eseist, dramaturg, publicist. A moştenit de la mamă, profesoară de engleză, pasiunea pentru această limbă, iar pe linie paternă, o îndepărtată influenţă rusă. Este fascinat de ţările din Estul Europei, inclusiv de România, unde are strânse legături cu scriitori, traducători, editori, reviste literare.
Este tradus în americană, greacă, hindi, română, iar piesele sale de teatru au fost jucate în Canada, Franţa, Rusia. Colaborator al revistei Les Cahiers du Sens. Editura Cygne i-a încredinţat îngrijirea a trei colecţii de poezie. Premiul pentru Poezie al Academiei din Var, 2009. Premiul pentru Poezie Franceză, Féile Filiochta, 2004.
Soniei Elvireanu
Vin dintr-un timp cu trepte gârbovite de plâns.
Zgârii cu umbră duşmană zidul.
Nimeni nu se-ntoarce auzindu-mi pasul.
Se-ascunde, când vine dânsa, să-mi biciuie chipul, zvonul.
Îngropat-am demult zilei, gândul.
Nu v-am uitat trăirea
Și nici psalmii minciunii.
Sângele suie, asaltând, uneori…
Aş vrea să-i împiedic răspândirea
În rănile pământului părăsit.
Să scriu, nu pot,
Pe fila-giulgiu.
S-au dus prea timpuriu
Cei la care ţineam
Păcătuind neîmpăcat cu moartea.
Sunt pruncul naufragiilor toate.
Lui Boris Hainaud
Nu mai găsesc cuvântul
Când asfinţitul
Mi se-atârnă de umărul.
În ţeasta-mi goală se prăvale vântul.
Umbre mi se pun în inimă,
Și pe zidul casei, zgură.
Cu răni aievea, ce să fac?
Încotro s-apuc, la tine să mă-ntorc?
Drumurile către moarte se răsfiră toate.
Cine m-arată, din deget, prin codrul umbrit?
Nu voi mai veni să hoinăresc prin vatra pustiită,
Nici numele să-mi scriu pe spulberata piatră.
Pentru Carmen şi Jacques
V-am pierdut
Într-un cenuşiu înserat.
Mâinile mi-au tremurat
Lângă geamul pătat.
V-am uitat graiu’.
Până şi numele meu mi-e straniu.
Cer şi pământ, posoce stau.
Nici clarul din mâini nu vi-l mai ştiu…
Cicatrici are piatra,
Ridul din drumul,
Mâlul din gândul
Și visu-mi, stinsul.
Din „Psaumes du mensonge” (Psalmii minciunii)
Poeme alese, traduse şi adaptate în română de Marilena LICĂ-MAŞALA