Marius CHELARU – BIBLIOTECA HAIKU

Rubrica Biblioteca haiku este găzduită de Poezia din anul 2007. Tot acest timp am avut în vedere mai ales o semnalare cât mai completă a apariţiilor de gen (cu exemple, fără a intra totdeauna pe tărâmul analizei/ criticii) semnate de autori români, în primul rând, dar şi din alte colţuri ale lumii. Re-amintim, obiectivul principal este de a face cunoscută activitatea autorilor de poezie de sorginte niponă de la noi, evenimentele, activitatea revuistică, şi în măsura spaţiului disponibil, a celor din străinătate. Nu în ultimul rând, dorim să oferim şi informaţii/ explicaţii/ detalii terminologice despre ce înseamnă acest tip de poem şi altele, înrudite. Mulţumim tuturor celor care au trimis cărţi, reviste. Aşteptăm în continuare cărţile dumneavoastră pe adresa revistei Poezia, cu menţiunea „pentru Biblioteca haiku”.

În acest număr: despre „Colocviul naţional de poezie clasică japoneză”, Constanţa, septembrie 2014, şi semnalări ale cărţilor primite la acest eveniment

 

*

Începem rubrica cu câteva note privitoare la „Colocviul naţional de poezie clasică japoneză” cu tema „De la Tanrenga la Tanka spre Renga/ Renku”, ediţia a XX-a, organizat la Constanţa, între 9-11 septembrie, de către Societatea de Haiku din Constanţa, al cărei preşedinte este Laura Văceanu.

Pe durata celor trei zile au fost mai multe activităţi, între care – sesiuni de comunicări (între care: Tanrenga – Radu Patrichi, Constanţa; Studiu comparativ între două genuri scurte – epigrama si senryu – Dan Norea Constanţa), lansări de carte şi revistă, dezbateri (între care una pe tema tanka – moderată de Magdalena Dale), expoziţii de origami (realizată de elevi ai Şcolii Gimnaziale nr. 8 Constanţa, coord. prof. Iulia Ciuche), Grafică şi haiku (Caii din Deltă, de Andana Călinescu, Bucureşti), Foto-Haiku – Declic în silabe (cu texte de autori români, fotografii de Constantin Dumitru Broşu, coord. Mihaela Amalanci şi Oana Gheorghe, Bacău), o vizită pe nava japoneză de croazieră „Peace Boat” (au avut loc spectacole, comunicări – Laura Văceanu a vorbit despre Haiku în România), în portul Constanţa etc.

Au fost prezentate mai multe cărţi (parte le vom semnala şi noi), între care: Victoria Fătu Nalaţiu, Tainele copilăriei, poeme scurte, haiku şi tanka, versiunea franceză: Florin Avram, Ed. Eikon, 2013, Album de artă (pictură), Ed. Eikon, 2013, Dan Norea, Ucenic la şcoala de senryu (senryu, secvenţe senryu), Editura Pim, Iaşi, 2014, Laura Văceanu: Poeme târzii/ Late poems (renku), Experiment – iniţiere în haiku, ambele la Ed. Vif, Constanţa, 2014, Ioana Bud, Flori de Sânziene/ Fleurs De verges (haiku), Editura Vif, 2014, Ana Ruse, Tentaţia luminii, versuri, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2014, Mihaela Cojocaru, Clipe marine, haiku, 2014, Elena Stănescu, Sub aştri, haiku şi micropoeme,  2014, M. Chelaru, Prin Anatolia din ErzincanNote şi gânduri de drum, 2014, Haiku. Haiga. Haibun, postfaţă: (Istorie şi metodologie în universul haiku-ului): Vasile Moldovan, Iaşi, 2013.

De asemenea, au fost prezentate mai multe reviste – „Albatros” – Constanţa, „Kadō”, „Poezia”Iaşi, Interartes – Constanţa ş.a.

 

 

Cărţi primite la colocviul din 9-11 septembrie

 

Laura Văceanu: Poeme târzii/ Late poems (renku), ediţie română-engleză, versiunea engleză: Alexandra Flora Munteanu, corectură în engleză: Pearl Eliyabeth Dell May, Condrea Andreea Cristina, traducere în japoneză: Luiza Gâtan, Ed. Vif, Constanţa, 2014, 120 p.

Cu ceva timp în urmă publicam în revista „Poezia” un kasen, însoţit de un studiu explicativ. Nu peste mult timp, sub egida revistei „Kadō”, apărea un volum cu caracter de pionierat la noi, un hyakuin, concretizare a muncii a zece autori de lirică de sorginte niponă, coordonaţi de Cristina Rusu. Iar recent, într-un număr din „Kadō” dedicat Japoniei, avem şi texte ale unor autori japonezi despre „poemul în colaborare” azi. Şi la noi s-au publicat diverse volume de renku,/ renga/ tanrenga ş.a., semnate de mai mulţi autori. Dar, înainte de toate, să amintim de „şcoala de renku” şi de Şerban Codrin, în legătură cu acest tip de poem şi demersurile din România. Un text al său, „Şi tot despre renku”, este inserat la finalul acestui volum al Laurei Văceanu interesant din mai multe puncte de vedere.

Sunt discuţii şi la noi şi peste hotare care dintre formele de „poeme înlănţuite” trebuie sau pot fi scrise de un singur autor şi care de minim doi, despre modalitatea în care trebuie alcătuite „schemele”, de loc simple, care sunt, până la urmă, cerinţele fiecărui acest tip de poem, cum s-au modificat ele în timp, de ce etc. La unele dintre întrebări poate că dă un răspuns al ei Laura Văceanu şi în acest volum, în care poemele în lanţ, după anotimpuri, (după cuvântul înainte al autoarei şi prefaţa de Vasile Moldovan) sunt intitulate astfel: În pământul reavăn, Străvechea pădure, Primii pescari, Scrutând orizontul, Furtună pe Marea Neagră, Ploaie necontenită (de pildă, acestea sunt la secţiunea „Primăvară”), Cireşe de iunie, Muzeul trandafirilor, Vară la sat, Toropeala amiezii, Dogoarea verii, Mal abrupt, Arţari desfrunziţi, mare şi ţărm, Timp risipit. Apoi este un text intitulat „De ce renku?” în care Laura Văceanu îşi spune opinia despre acest tip de poem, lămurind alegerea sa de a alcătui acest volum binevenite inserţii din bibliografia internaţională, anume franceză.

În încheiere, notăm că unele titluri/ simboluri sunt traduse în japoneză de Luiza Gâtan, lucrările haiga din interior sunt realizate de elevi ai Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria”, Constanţa, coord. Prof. Loretta Băluţă.

 

 

*

Dan Norea, Ucenic la şcoala de senryu, cuvânt înainte Corneliu Traian Atanasiu, Editura PIM, Iaşi, 2013 128 p.

În timp am mai prezentat în această rubrică şi alte volume apărute ca urmare a concursul de debut al grupului „Ro Ku”, cel mai recent fiind cel al lui Cezar Ciobîcă. Acum semnalăm un altul, semnat de data aceasta de Dan Norea.

Pe scurt, reamintim ce scriam când semnalam antologia de senryu „Zi de chenzină”, realizată de Valentin Nicoliţov, legat de acest poem care poartă numele lui Karai Hachiemon (1718-1790) (cunoscut şi ca Senryū Karai; a publicat un tip de poem în stil haikai, semnând cu pseudonimul „Senryu” – s-ar traduce „salcie de râu”). În puţine cuvinte, se acceptă că acest poem e, în general, comic/ satiric, având 5-7-5 „silabe”, adesea cu teme din cotidian. Unii spun că diferenţa haiku – senryu ţine de faptul că primul se referă la natură, al doilea la ce este uman/ natura umană dar „sunt combinaţii care duc poemul în zona cenuşie şi determină confuzii” (M. Dylan). Definiţia dată de „Haiku Society of America”: „a poem, structurally similar to haiku, that highlights the foibles of human nature, usually in a humorous or satiric way”. În timp, au apărut discuţii, inclusiv despre „aria” tematică a acestui poem.

Acum, aşadar, semnalăm un volum semnat de Dan Norea, o lectură plăcută din mai multe puncte de vedere, poate şi datorită faptului că, fiind un cunoscut autor de epigrame, a adus unele caracteristici/ procedee stilistice ale acesteia în poemul de 17 silabe ajuns peste oceane, dinspre Arhipelagul nipon şi la noi. („Nimic nou sub soare”, am putea spune, amintindu-ne de faptul că sir Basil Hall Chamberlain (1850-1935) scria, la un moment dat[1], că Bashō a fost… epigramist, numind poemele haiku „epigramele lirice ale Japoniei”.)

Poemele cărţii cu subtitlul „umor în 17 silabe” sunt grupate (după cuvântul înainte al lui C.T. Atanasiu şi cel al autorului) în „capitolele” (inegale ca pagini): Botanică (sub semnul unui fel de moto, ca de altfel toate celelalte: „Flori de cactuşi plini de spini,/ sunt frumoase, dar suspini”; cu „subcapitole” ca: Flori ruşinoase, Arome, Caractere, Fructe de pădure, Părul ş.a.), Zoologie, Artă şi literatură, Geografie, Educaţie pentru familie, Astronomie şi meteorologie, Sociologie, Istorie, Invitaţii câştigătorului. Unele poeme sunt sub semnul vremurilor în care trăim, un fel de „râsu’-plânsu’” exprimând acea „the more serious human moods and emotions”, „deeper sense of sadness[2]: „fetiţa scrie/ un email spre Spania:/ a-nflorit mărul”; sau, pe un alt palier: „nedumerită/ barza cu copilul în cioc:/ mama-n Spania”. Altele… din alt fel de „cotidian”: „soseşte soţul –/ pe culoar se aude/ doar fuga lui Bach”. Şi, dacă tot suntem la „Biblioteca haiku”: „un haijin privind/ atent la cum creşte iarba/ exclamă – Aha!”; şi încheiem cu un altul, în aceeaşi „gamă”, în aşteptarea viitorului, eventual, volum al lui Dan Norea: „lipsit de talent -/ un haijin vinde haiku/ drept somnifere”.

 

*

Victoria Fătu Nalaţiu, Anotimpurile sufletului, exerciţii haiku, Ed. Eikon, 2008, 76 p., Tainele copilăriei, exerciţii: poeme scurte, haiku şi tanka, ediţie română – franceză, versiunea franceză: Florin Avram, Ed. Eikon, 2013, Beţia cu nectar, exerciţii haiku, poeme într-un vers şi senryu, ediţie română-engleză-japoneză, versiunea engleză: Gabi M. Rusu, versiunea japoneză: Iulia Avram, Editura Eikon, an neprecizat, 96 p. Album de artă (pictură), Ed. Eikon, 2013, 180 p.

Primul lucru pe care îl sezisezi la aceste cărţi, toate apărute la editura Eikon, sub semnătura Victoriei Fătu Nalaţiu, despre care am amintit şi cu alte ocazii în rubrica noastră, este aspectul tipografic îngrijit, grija pentru estetică dar şi modul în prezintă informaţiile/ detaliile şi că a ales să îmbine grafica/ pictura/ fotografia cu textul.

Toate cele trei cărţi care au de a face cu lirica niponă, prezentate drept „exerciţii”, sunt compozite, alăturând mai multe forme poetice – poeme scurte, haiku, tanka, poeme într-un vers, senryu, în două dintre ele grupate după alegeri personale. Detaliem: în Anotimpurile sufletului, în secţiunile: Inocenţa bucuriei, Grădina înfloririi, Ispita frumuseţii, Visul din ploi, Mânia înfrângerii, Rodul singurătăţii, Rugăciunea răbdării: în Tainele copilăriei – Semnele seninului, Semnele norilor, Semnele izvorului. Singura în care s-a pornit de la varianta clasică, sezonală, tipică autorilor clasici japonezi este Beţia cu nectar, în care sun ilustraţii, majoritatea legate de sărbători creştine – a Paştelui, a Rusaliilor, a Crucii, a Crăciunului.

Albumul este o călătorie de suflet în lumea de culoare a autoarei (prin intermediul căreia ne peregrinăm pagină cu pagină fie pe meleagurile Bistriţei Năsăud, cu tradiţiile cu credinţa şi felul de a fi al oamenilor locului (în satul medieval/ actual, în zona orăşenească, fie ne reîntoarce, în ţinuturile pline de farmec ale copilăriei), în cele opt cicluri: Iconostase de biserică de ţară, Iconostase din catedrală, Sărbătorile la români, Expresia unor chipuri de ţărani, Tainele copilăriei, Cetatea bistriţeană, Virtuţile peisajului, Studiu de flori. Albumul se încheie cu o secţiune foto şi cu date din activitatea şi viaţa autoarei.

Dar, dat fiind conţinutul rubricii noastre, încheiem cu câteva poeme/ exerciţii semnate de Victoria Fătu Nalaţiu: „Gustul pâinii/ e îndulcit de maci – / iar cântă vântul”; „Cântă îngerii – / prin crengile prunilor/ Bunavestire”; şi un poem într-un vers, în care autoarea a ales ca titlul să fie parte din „trupul” poemului: „În Palma de copil/ înmugureşte o floare de măr.”

 

*

Ioana Bud, Flori de Sânziene/ Fleurs De verges (haiku), prefaţă: Alexandra Flora Munteanu, versiunea franceză aparţine autoarei, Editura Vif, 2014, 76 p.

Despre Ioana Bud, membră a Societăţii de Haiku Constanţa, am mai amintit în câteva ocazii. De pildă, în iarna lui 2011, semnalam volumul compozit, Din dragoste şi dor/ Aut of love and longing, postfaţă şi versiunea engleză: Alexandra Flora Munteanu, Editura VIF, Constanţa, 2010).

În acest volum poemele sunt aşezate în secţiunile: Motive ale eului, Sânzienele, Motive ale relaţiei cu natura, Galiţa, satul meu drag, şi, în final, Biobibliografie.

Primul element pe care îl remarcăm la această carte este dorinţa şi strădania autoarei de a pune în evidenţă frumuseţile locurilor natale (şi ale satului Galiţa, şi ale spaţiului dobrogean) şi folclorul local, relaţia omului cu natura. De remarcat şi explicaţiile detaliate şi binevenite din notele de subsol.

Exemple de poeme publicate de Ioana Bud în volumul pe care îl semnalăm: „Sânzienele -/ flori galbene-aurii/ pe deal la Dervent”; „Urcior cu apă – / la Hora Drăgaicelor/ băieţi şi fete”.

 

*

Mihaela Băbuşanu Amalanci, Stejarul cu flori de cireş/ The cherry blossom oak tree, haiku, Cuvânt înainte de Laura Văceanu, versiunea engleză Irene Stanciu Cojocaru, Editura Derzis Eruditio, Bacău, 2014, 90 p.

Mihaela Băbuşanu Amalanci este la al doilea volum şi primul de haiku, cu un titlu, cum remarcă şi Laura Văceanu, surprinzător, şi prin prisma manierei în care este privită/ acceptată metafora în haiku.

(Şi, pentru că întâlnim astfel de situaţii şi aici, şi în alte volume semnalate acum, despre folosirea metaforei, a semnelor de punctuaţie în haiku – care, să notăm, nu sunt totuşi elemente determinante ale acestui volum – sunt diverse şi felurite opinii/ atitudini, şi în România, şi în alte ţări, de la respingerea în totalitate la acceptarea, dar în anumite circumstanţa/ moduri de utilizare. Am publicat în revistele „Kadō” şi „Poezia” şi unele interviuri ale unor nume în „lumea haiku”, în care am discutat pe marginea acestui subiect, fie şi tangenţial, de pildă, cu Ban’ya Natsuishi, Jane Reichold ş.a.)

Autoarea publică în diverse reviste (a debutat local, la „Ateneu”, în Bacău) şi în spaţiul virtual, primind deja câteva premii pentru creaţiile sale, unele pentru haiku, pe blogul „Romanian kukai”, fapt care relevă un anumit nivel al modului în care a înţeles să se apropie de ce înseamnă haiku, cerinţele acestui tip de poem. De altfel, şi printre aceste poeme sunt mai multe care pot prilejui cititorului momente de lectură plăcută, şi care relevă o autoare de haiku cu posibilităţi certe. Două poeme de acest tip, şi cu titlu de exemplu: „Gara comunei -/ doar eu şi ploaia/ aşteptând trenul.”; şi un poem nonsezonal: „Satul în beznă – numai o haită de câini/ lătrând a pustiu.”

 

*

Mihaela Cojocaru, Clipe marine/ Marine moments/ Des instants marins, haiku, prefaţă: Olga Duţu, cuvânt înainte: Laura Văcanu, versiunea engleză: Tiberiu Tizu, versiunea franceză: Aurelia Milea, coperta şi ilustraţii: autoarea, Editura VIF, Constanţa, 2014, 92 p.

În iarna lui 2013 semnalam alte două volume (nu de haiku), două încercări de a se apropia de tărâmul poeziei, semnate de Mihaela Cojocaru, Poezii la malul mării, 2012, Muguri de vise/ Buds of dreams, 2013.

Acum, sub îndrumarea Laurei Văceanu, Alexandrei Flora Munteanu şi a Olgăi Duţu, Mihaela Cojocaru propune un volum de debut, o rimă treaptă spre ce înseamnă haiku, structurat (după prefaţă, cuvânt înainte şi mulţumiri) astfel: Marea, Anotimpuri, Sentimente, şi, în final, o pagină cu informaţii despre activitatea literară a autoarei.

Aşteptăm un pas mai decis al autoarei spre tărâmul haiku,  şi, până atunci, două poeme, de exemplu: „umbre pe ţărm – / inimi pereche/ sub clar de lună”; „o frunză-n plus/ pe firul de iarbă -/ o libelulă”.

 

*

Elena Stănescu, Sub aştri, haiku şi micropoeme,  cu ilustraţii semnate de autoare, ediţie română-engleză, versiunea engleză: Alexandra Flora Munteanu, Editura Vif, 2014, 68 p.

Semnalăm un alt volum de debut, al altei autoare membră a Societăţii de haiku Constanţa, în care textele sunt grupate în secţiunile (după o Scurtă introducere cu „de ce-uri”): Marea şi Cerul, La Ţărmuri, Mitologie română – care relevă şi tematicile abordate, şi, în încheiere, având o „scurtă biografie”.

Două micropoeme din volum: „Miros de alge/ purtat de briza mări –/ zorii zilei”; „Cochiliile goale/ Frământate de valuri –/altare la mal.”.

 

Alte cărţi ale autorilor de haiku

 

Ana Ruse, Tentaţia luminii, versuri, cuvânt înainte de Alexandra Flora Munteanu, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2014, 180 p.

Despre Ana Ruse am amintit deseori la „Biblioteca haiku”. De această dată semnalăm un volum de versuri, în care textele (scrise nu neapărat în formă clasică, dar autoarea căutând rima) sunt grupate în secţiunile: Ascultând un glas divin, Poeme din vatra ţării, Mi-e sufletul o poezie, Regăsire în florar. Încheiem, şi cu titlul de exemplificare, cu un fragment din poemul Limba, o comoară – „Din ulcica lui Neculce,/ din pocalul lui Ureche,/ au băut rouă din cântec/ mulţi poeţi fără pereche.// La fântâna Eminescu/ scriitorii pana-şi moaie/ să îşi însteleze versul/ c-o metaforă vioaie.”.

 

*

Alexandru Pătrulescu, Monahul iubirii, poeme, Editura Scrisul prahovean, Ceraşu, 2005, 60 p.; Din liniştea unei legende, poeme, Editura VIF, Constanţa, 2011, 50 p.

Despre Alexandru Pătrulescu am mai amintit în rubrica noastră, fie în legătură cu diverse colaborări, fie legat de volume personale (La margine de foşnet/ At an Edge of a Rustle, haiku, 2009 sau Uşa de aştri/ The Door of Stars, haiku, 2007, la ambele versiunea engleză fiind semnată de Alexandra Flora Munteanu).

La „Colocviul naţional de poezie clasică japoneză” din Constanţa am primit o serie de cărţi, între care şi acestea, apărute cu ceva ani în urmă, semnate de Alexandru Pătrulescu. Conform obiceiului, le semnalăm pe scurt.

Despre Monahul iubirii notând doar că multe dintre poeme (cu tematică  religioasă) par să poarte amprenta stilului lapidar nipon (cum, de altfel, se întâmplă şi în Din liniştea unei legende) însă, spre deosebire de acestea, cultivă metafora. Încheiem cu un scurt poem, din Monahul iubirii „luând forma şoaptei/ iubito ard/  într-un vers risipindu-mă –/ sămânţă/ spulberată de vânt –/ în mecanismul mut/ al unui săeut/ în loc de cuvinte” – În loc de cuvinte; şi un altul, din a doua carte – „Uneori nu mai putem/ să zburdăm – păsări// luminate opaiţe/ ca nişte pâlpâitoare stele” –  păsări.

 

*

Alexandra Flora Munteanu, Portrete în friză, Editura VIF, Constanţa, 2013, 54 p.

În numărul anterior semnalam alte două cărţi ale, Idei amestecate şi Vibraţii în consonanţă, ambele apărute în 2013, în care autoarea scrie despre cărţi citite de ea recent, ale unor autori aflaţi fie la prima carte, fie care au deja mai multe volume, de diverse tipuri.

La fel este alcătuită şi această nouă propunere a Alexandrei Flora Munteanu, în care citim despre cărţi semnate de Ioana Bud, Olga Duţu, Alexandru Birou, Aurica Văceanu, Ana Ruse, Mihaela Cojocaru, dar şi despre „Interrelaţionări biblionet” sau un text despre Iuliana Rusu.

Aşadar, şi de această dată Alexandra Flora Munteanu este atentă la activitatea colegilor săi.

 

*

Reviste, publicaţii

 

Kadō. Calea Poeziei, Review of Euro-Asiatic Poetry, Poetic culture and spirituality, Iaşi, Year III, no. 1 (5), June 2014, Issue dedicated to Japan

După o călătorie a noastră în Japonia a rezultat un număr consistent, dedicat acestei ţări, realizat cu sprijinul board-ului editorial şi unor mai vechi colaboratori, dar în principal al lui Ban’ya Natusishi, preşedintele WHA, şi al doamnelor Mariko Sumikura (Director’s Board of Japan Universal Poets Association), Taeko Uemura, vicepreşedinte al JUNPA, ambele membre şi ale prestigioasei Kansai Poets Association.

Revista se deschide cu Romanian Classics – Poetry About  Orient (Aleandru Macedonski). Apoi este un interviu (My life is entirely devoted to poetical thinking) cu Mariko Sumikura, Japonia, şi altul (Deities called accidental occurrences very precisely determine the fate of each and every one of us) cu Kayaoko Yamasaki.

Secţiunea de poezie cuprinde poeme ale unor autori din Bulgaria (Nina Nencheva, Ivan Suhivanov, Roza Boyanova), Cipru (George Moleskis), România (Güner Akmolla, Ioan Lascu, Alexandru Ovidiu Vintilă), Japonia (11 Japanese Contemporary Poets­ – Takashi Arima, Taeko Uemura, Kikumi Shimoda, Hiroshi Taniuchi, Mayumi Sako, Tatsuo Murata, Yoshimasa Kanou, Chiaki Hamada, Chiyo Kitahara, Yui Tsukasa, Mariko Sumikura), Turcia (Enver Ercan, Haydar Ergülen, Mehmet Kurtoğlu).

Secţiunea intitulată Haiku – Tanka – gogyoshi este deschisă de un interviu (The haiku poem urges us to do only one thing: to love everything that is around us) cu Valentin Nicoliţov. Apoi: Haiku din Bulgaria (Vladislav Hristov), Japonia (Ban’ya Natsuishi, Sayumi Kamakura, Hideki Ishikura, Tadato Nakatsuka, Ichitaro Yamamoto, Shinji Noya, Yuji Matsumoto, Yuki Kajiwara, Kika Hotta, Chiaki Nagamine), România (Florin Grigoriu, Maria Tirenescu, Valentin Nicoliţov, Vasile Moldovan, Laura Văceanu, Cristina Rusu, M. Chelaru).

În secţiunea tanka sunt poeme de: Cornelia Atanasiu, Şerban Codrin, Magdalena Dale, Radu Patrichi, Paula Romanescu, Luminiţa Suse, Kozue Uzawa şi poeme stil gogyoshi semnate de Taro Aizu.

Secţiunea Studii şi eseuri cuprinde: Ban’ya Natsuishi – Modernity and Anti-urbanism in Basho Matsuo, Shin Sasakubo – A Musicological Analysis of Haiku, Ban’ya Natsuishi – Haiku beyond Horizons, Toshio Kimura – The Missing Link from Classic to Modern ― Modern Japanese Haiku Observed from Overseas, Sayumi Kamakura – Ban’ya Natsuishi and Kōji Yasui, Taeko Uemura – How can social media coexist with Japanese poetry Renku?, Chiaki Hamada – After reading “Tears and Saint”, Emil Cioran, Cristina Rusu – About collaborative work, M. Chelaru – Pages about the history of Japanese-inspired lyric preoccupations in Romania (II).

Revista mai cuprinde o consistentă secţiune de book reviews – semnate de M. Chelaru şi Georges Friedenkraft, semnale de cărţi/ reviste/ jurnale (cărţi ale unor autori din România şi Japonia).

 

*

Revista „Ginyu”, nr. 62 şi 63, 2014

Cum ne-am obişnuit, revista care apare din anul 2000 în Japonia, condusă de Ban’ya Natsuishi şi Sayumi Kamakura are rubrici variate.

Numărul 62 se deschide cu un articol al lui Ban’ya Natsuishi, The New Poetics of Haiku,. Mai găsim în sumar o recenzie – Ripples in Their Dephts: A review of Ban’ya Natsuishi’s Black Card – semnată de Paul Rossiter, articole diverse semnate de Shini’chi Suzuki, Ayuhito Ohashi, poeme de Ban’ya Natsuishi, Sayumi Kamakura, Somin Yoshida, Johannes S.H. Bjerg (Danemarca), Suichi Watanabe, Smajil Durmisevici,Yutaka Hasegawa, Toshio Kimura, Ichitaro Yamamoto, Akitatsu Kayou, Shini’chi Suzuki, Ayuhito Ohashi, Tosei Senkawa, Kika Hotta, Tateo  Fukutomi ş.a.

Revista se încheie cu „Ginyu Haiku Gallery”, poeme selectate/ recomandate de Ban’ya Natsuishi, semnate de Georges Friedenkraft (Franţa), Bill Cooper, Austin Wallace (SUA), Slobodan Cekici, Serbia, Bill Whyatt, Marea Britanie.

Un poem al lui Bill Whyatt, în versiunea noastră în română: „uneori soarele/ va face implozie – alt/ mic dejun cu musli”.

 

Numărul 63 începe cu o recenzie semnată de Georges Friedenkraft, Ban’ya Natsuishi et le jeu ailé des possibles – Une réflexion sur « Cascade du Futur », diverse articole/ book reviews ş.a. semnate de Ken’ichi Kurahashi, Shini’chi Suzuki, Ban’ya Natsuishi (The New Poetics of Haiku II), Meeting report referitor la a 9-a conferinţă a WHA, în Japonia, semnat de Yoshihiko Furuta, poeme de Ban’ya Natsuishi, Sayumi Kamakura, Mohammed Bennis (Maroc, Ramona Linke (Germania), Jim Kacian (SUA), Toshio Kimura etc.

În final, ca de fiecare dată, Ginyu Haiku Gallery”, poeme selectate/ recomandate de Ban’ya Natsuishi, semnate de Julien Baline (Franţa), David Rodrigues (Portugalia), John Martone, Bill Cooper, kate s. godsey (SUA), Slobodan Cekici (Serbia), Emanuela Podda (Italia).

Două poeme, în versiunea noastră în română: „În soarele serii/ o multitudine de culori/ vânzătorul de carpete” (Emanuela Podda); „fără odihnă/ sunetul cascadei/ cheamă la meditaţie” (David Rodrigues).

 

 

*

În „Acolada”, nr. 7-8 (80-81) iulie-august 2014 (anul VIII), revistă lunară de literatură tură şi artă, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, editată de Societatea Literară Acolada şi Editura Pleiade Satu Mare, la p. 23 este un „Mozaic liric”, un grupaj realizat de Olimpia Iacob (cu care am colaborat şi la alte proiecte, fie carte, fie revuistice), care semnează şi traducerile poemelor autorilor străini. Autorii, în ordinea în care apar (fiecare cu câte un poem): Aeronwy Thomas (Ţara Galilor), Sylvia Adjabroux (Franţa), Dietmar Tauchner (Austria), Marius Chelaru (România), Jim Kacian (SUA), Saša Važić (Serbia), Toni Pavleski (Macedonia), Chen-ou Liu (Canada), Caroline Gill (Ţara Galilor), Mircea Petean (România), Goran Gatalica (Croaţia), Pravat Kumar Padhy (India), Steve Dalachinsky (SUA), Robert D. Wilson (Filipine) Keith A. Simmonds (Marea Britanie), Eugen Popin (Germania), George Swede (SUA), Smajil Durmišević (Bosnia şi Herţegovina), Joan Digby (SUA), Željko Funda (Croaţia), Lidia Chiarelli (Italia), Helen Bar-Lev (Israel), Rajna Begović (Serbia), Frank Joussen (Germania).

[1] Bashō and the Japanese Poetical Epigram, în “Transactions of the Asiatic Society of Japan”, vol. 2, no. 30, 1902..

[2] n Simply Haiku: A Quarterly Journal of Japanese Short Form Poetry, Autumn 2006, vol. 4 no 3, Alan Pizzarelli – „The Serious Side of Senryu”.