Clişeu

Noaptea lascivă, lichidă,
Ca o baltă de surzire,
Ne mîngîie vîrfurile picioarelor,
Cu adieri de Lumini delicate,

Progenituri ale haosului cu lăcomia
Regi decăzuţi,
Mergem pe drumul feţelor ascunse,
Şi al aplauzelor lugubre din
întuneric.

Ne-am amestecat,
Cu amalgamul de priviri înecate,
Necunoscuţi, pierduţi,
Dar toţi bem bere cu gust de carne,
Şi ne înţelegem, cu
înghiţituri ameţitoare împietrite,
şi cuvîntul scăpat liber.

Ne primeşte Carnavalul măştilor sparte,
sub care se adună zîmbete chioare,
Ne scapă,
rîsete dulci, monstruoase,
Îngrozind umbre mai mici,
Şi ne ţinem de mînă, să
înnegrim întunericul de sub noi
Din tandreţea speriată,
a unei necunoscute,
să creştem mai groaznici,

Contemplăm,
Pereţii luminoşi,
Murdăriţi cu vin din vîrfurile degetelor,
pe lîngă care mai trecem făcînd cu ochiul,
la cîte un spînzurat,

Oraşul creşte frămîntat de plăcerea noastră,
Mai lung decît ne duce beţia,
Cu decorul sfrijit decupat,
Cu bucăţi de cer bolnăvicios împrăştiate,
De mîna nesigură,
A cuiva mai obosit decît noi,
Frunzele albite de vînt contrastează cu
felinarele în culori stridente,
cineva a uitat să le mai înlocuiască,
cineva mai
obosit decît noi.

Este atît metal străvechi sub pielea
Zburlită de adierea apropierii…
Dintre
Fantasma ajutorului şi
răcoarea sfîrşitului brusc
Mergem mai departe,
.
Cu maşinile roşii,
.
.
Pînă la capăt!

Club Avast

Pe rotocoalele fumului gros

de ţigări,

dunhill  sau lucky strike

Ne învîrtim existenţa în jurul halbei de bere

Ca nişte vulturi de metal cu eleganţa smălţuită,

De felul nostru pervers de a fi,

Tu zgîrii strident şi irezistibil sticla,

Cu gheruţe lubrice subţiri

Ascuţite de ignoranţa seducătoare,

Subzistenţa ideală pentru

spiritul contemporan.

Localul mic e închegat,

De balsamul nostru moral nesănătos,

Aici totul se bazează pe miros,

Tu miroşi a hîrtie veche şi scrieri oculte

A cerneală obscură şi senzuală

A cursivitate de smoală şi

petale albastre uscate,

A procastinare

voluptoasă,

A hoit.

Iar eu am gura plină de gustul tău de cerneală,

amestecată cu alcool şi sînge mirositor,

ce stă să-mi răbufnească pe gît,

Din cauza pieptului sadic şi strîmt.

Ce s-a cules din studentul la litere,

Fracturînd cu un pix ascuţit,

Timpul greu, cărat îmbîcsit,

Mai tăiem prin rînduri ameţiţi,

Ieşind însîngeraţi şi zăpăciţi,

Din roşul zvîcnitor ne-am îmbătat.