Cu fir de calomfir

Acolo-n împăturirea văii de mir,

în patachírul unde s-a deschis cartea,

la panighír mai trebuia-nnodat un fir

din epopeea golumbilor şi moartea

lămîiţei – ei i-am ţinut, canonic, partea…

 

Erau porunci sîrmoase, guaşe, plăsmuiri de ştir,

legături înţepenite în singír, în smoală grea,

năuce catarame ce luceau mai abitir,

ceaţă deşirată-n radioactivitatea

epavelor − circadiană, eu le-am fost ulcea…

 

Triptofanul obstinat mi-a cerut bir

— multiple sensuri de-adevăr sadea — ,

dulcele public, savurînd graţios ghimbir,

reprofila industria de sfaturi, chisea

pentru berzele încolăcite-n imamea…

Şi stihuirea zemoasă a verii în cimbir

îmi luase anotimpurile-n zeflemea,

şi păsările-au frînt amurgu-mi din caşmir,

din levogire amintiri îmi plămădea

destinul izbînda voioasă din bidinea…

 

Şi-am strălucit în lampadare de nadir,

prin ochi de fildeş, crîng de cimişir, aşişderea

vocifera destinul corindonic în turnir,

creştea, sotirian, sidefu-mi pe menhir, înnădea

Precista mîntuirile nerudelor cu calomfir…

 

 

Adevăr cu trei cuburi de gheaţă

Vitraliul înflăcărat amînă ridicarea vălurilor —

mi-e secolul tivit cu geriatrice eufrosine

şi bucuriile-s încifrate în toartele carafelor…

Fac pixului hatîrul şi construiesc cetate-n mine

din gîndiri ce s-au răzgîndit nesfîrşiturilor —

firul Naturii ce şerpuia-n cuptorul cu-adenine…

 

A fost o lebădă cu care n-ai dansat, văluritor,

dar ţi-a ţinut, între rondeluri, loc de Dumnezeu şi de mine

cînd răstigneai îndoiala şi anagramai marginile îndepărtărilor,

cînd vulpile multicolore se rosteau sus şi tare alcaline…

Eu — curcubeu povîrnit peste brîul regretelor…

Deschizi uşa spre ţipătul meu interior – e cald şi bine…

 

Bem ceaiurile toamnei, aspre ca privirea poemelor,

răsfoind convenţii de sticlă şi mozaic de-amandine…

În noi vîslesc nesomnul norilor şi rădăcinile tenebrelor,

părăluţe-amărîtoare înteţesc nostalgia-n crinoline…

Răzoare de stihuri mărunţesc indiferenţa buzelor —

sideful cardinal s-a-mpăcat cu plecările din sine…

 

Îţi înmînez cifra 7, lume cu destinul frunzelor,

să-ţi pui deoparte stele telurate şi epifaníi catifeline…

Rotesc savanţii teorii piezişe şi prazuri la căpătîiul morilor

cu susan, cu mac, cu cleşti, cu cearceafuri scîlcite de sulfine,

răstoarnă în decor oraşe mici, anticare, icterul livezilor…

Adevăr va răsufla în heparine şi-n arome-adamantine!

 

 

Consumabilul poet

Pe bulevard revoluţionar se întretaie

toate trofeele sub becuri cu fluor,

memoria — asfaltată gaie —

suflă-nfundat, ca un preludiu de motor.

 

Cade semisecolul pradă

prafului de anvelopă,

sub pipăitura metalic-blondă

visele întind sagace trompă.

 

Cravate se descheie albastru-gri,

neturile întind liant color,

ce zăpuşeală e-n subsol ‘for free’

cînd pasiunea-i bol de decor.

 

Misiva torpilată-n rotativă

scînceşte viviparele-şi dublete,

poeme cu esenţă de andivă,

hrană pentru rodipeţi şi rodipete.

 

Ciudalniţa mixează voturi, rime,

subliniază pe manuscris, insistent,

prăpăstuieşte intelectuale scrime,

mortificînd consumabilul poet.

Din sarsanaua de prinţese

mai flutură — flambat — didactic vis.

Cum mă priveşti în ochi ? Printre termotigrese,

eşti doar jurnal de bord, forceps cu afte-n plisc.

 

În schit

Nu-i loc pentr-un Menumorut,

trăieşti în frunza ta şi-atît…

Doar acul amintirii te-a păstrat

cînd păstrăvii din inimă-au muşcat…

Oraşul bacant e iute de picior,

acante deşucheate pîndesc după zăvor…

Prea iute sare moartea în pridvor —

vei avea un vajnic cititor…

Timpul se scurge albastru,

basmul se risipeşte sihastru…

Te-au înfrînt, infirme, conceptele,

iazurile, cantiformele, plurivalentele,

te-au doborît treptele spinilor,

adeptele omnihoririlor…

Şi cît de tainic şerpuieşte firul

ce-mi lămureşte patrafirul!

Şi nu-ţi mai scrie versul prin firide,

în zborul neoblu al stolurilor de pirite!

Ai cheia busuiocului din paraclis,

te minte şi poemul ce l-ai scris

cu ochiu-nchis la opintirea vremii…

Credeai că e uşor pentru boemii

vocalei doar fire de boieri să fie,

făr’ de hlamida toarsă din viţa vie…

Şi vrerea ta te-a aburit,

şi-ai tot murit, şi-ai tot murit,

în cercuri de neant aprig strunjit

te-ai cuibărit, în schit cioplit, în schit…