Maria NICOLAEV

experiment în faţa oglinzii

dincolo de poezie s-au ridicat
cartiere pline de interjecţii marşuri funebre
focare de gunoi pe străzi abandonate în plină zi
prin distopia acestei singurătăţi colective

 

în fiecare noapte se aud alte şi alte ţinuturi
cum îşi leapădă pruncii de fum prin metastaze

de nori târzii

 

dincolo de iluzie nu mai sunt oraşe
ci umbre fără adăpost macerate de spaime
oasele celor spânzuraţi de cuvinte neînţelese
abrevieri convulsive resentimente
inutile războaie
semne prevestitoare şi moarte

 

numai eu sunt bolnavă de nostalgie
ce-mi poartă prin carne linţolii amare
ca o viscolire malignă între veghe şi somn

 

de câte ori deschid fereastra
aerul lăcrimează
păsări.

 

de dragoste şi gândaci de Colorado
it’s only my song about it

ţi-am cumpărat nişte macrou congelat nu somon norvegian
şi mi s-a făcut lehamite de câte autobuze aş lua până în centru
să privesc luminile scorpionului by night
poate mâine o să ajung la târgul de umbre
deşi nu am mai văzut demult urmele solstiţiului rău-famat
printre atâţia poeţi beţivi obezi epigoni în costume gotic punk
pierduţi în staţii de metrouri graffiti murdare şi anoste

– e o letargie generală
nimeni nu-şi mai aminteşte de nimic
ca în urma unui naufragiu ipotetic al conştiinţei colective
nici vorbă de revoluţii erori conflicte greve ecuaţii
nici de morţii din cavouri cu termopane cărora le-am rămas datori la intersecţii –

bună dimineaţa domnule ceaiul e servit
în seminţe de fluturi măsluite noaptea de îngerii rhythm and blues
poate ne aşteaptă un deluviu de toamne palimpsest
sau numai gândacii de Colorado emigrează sentimental spre sud
când ninge vremelnic dincolo de munţi
doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare

de dragoste şi gândaci de Colorado am răscolit cazărmile cuvintelor
piaţa norilor liniile imaginare de centură
rezervaţiile aeriene de litere mari stacojii
îmi voi incinera gândurile în seara asta la marginea oraşului
la groapa de gunoi ecologică
în numele patetic al unui bolero de noapte

diversiune ieftină dragostea…

& I was gonna tell you

 ne-am pierdut dreptul de a supravieţui
în lumea civilizată nimeni nu a demolat schitul bunei-cuviinţe
doar noi am plecat dincolo
cu umbrele incinerate sub braţ în urne swarovsky

 

nevroza colectivă creionează tardiv nostalgia
unui mecanism de a gândi
prea multe erori de procedură
plăgi craniene contuzii leziuni conflicte domestice

 

iluzoriu pact social în jurul propriei fiinţe
tandreţe impromptu
second hand

 

parcă ne-am pierdut încă o dată dreptul
de a declina egofobia secundei
diversiune ieftină dragostea

 

“ar fi bine să nu ne mai vedem niciodată, Feodor Mihailovici”

 

despre altă călătorie
from us to you (editor’s diary)

punctul forte al compromisului nu este aroma terapy
câteodată destinul are soluţii inefabile
inventează o sanie de poveşti
pe noi zone cultural-geografice
dar nu poţi prinde toţi iepurii copperfield

cum te strigă îngerul copilăriei pe numele vechi
prin camere de suflet cu muşcate în fereastră
bunica văruie alt timp din moldova ei înflorită dincolo de prut

cele mai bune răspunsuri nu le cunosc
lipsa de stabilitate are conturul arid divertis mall
călătoria rămâne un decalog într-o singură inimă bicamerală
ignorând predicţiile zilei

neliniştea melcilor creşte peste noi malign
mai întâi cochilia transparentă
înăuntrul ei adulmecă orbii somnul de veci
portret în alb nostalgia

bătrâni ne îndepărtăm de sărbători
sinceritatea păstrează acelaşi tratament simptomatic
scări de paing pentru altă generaţie
expaţii vor scrie o nouă istorie sub târguri apocrife de cuvinte
selecţie ambiguă prin zilele noastre mainstream

traditionally, Christmas trees
were not brought in and decorated until Christmas Eve
and you know it

 

first you cry

iată nacela şi visul destrămate prin burgul orbilor de toate cuvintele
clopote amare vor respira peste ultimul însoţit
dincolo de facerea ta
dintre coastele şi pântecul norului albastru
– când te-au înnegurat în sacristia anotimpului –

vei deschide într-un târziu iertării inima
cartea de nisip dintre noi şi cer
până vor ţâşni din Styx pietrele înapoi
şi crinii ofiliţi şi foamea de tine
sub talpă se va ascuţi tăcerea

numele îţi va fi scris cu foşnetul celui crucificat
peste apele Infernului
” Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
ché la diritta via era smarrita. “

rumorile toamnei te vor duce iar de mână
prin liturghia acestei nopţi
lângă regii neîncoronaţi ai singurătăţii
first you cry