Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.

Deasupra-mi crengi de arbori se întind,

Crengi mari în flori de umbra mă cuprind

Şi vîntul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind

Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.

Ai obosit, cu mîna ta cea fină

În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,

Desfaci visînd pieptarul de la sîn,

Încet te-ardici şi sufli-n lumînare…

Deasupra-mi stele tremură prin ramuri

În întuneric ochii mei rămân,

S-alături luna bate trist în geamuri.