Taeko Uemura, este membră şi a unor asociaţii ale oamenilor de litere cunoscute în Japonia, dar şi peste hotare (Asociaţia Poeţilor din Kansai, Japan Universal Poets Association, PEN Clubul Japonez). Scrie poezie şi eseuri în japoneză şi engleză. În Asociaţia poeţilor din Kansai sînt poeţi din Osaka, Kyoto, Kobe şi districtele învecinate. Este o zonă puternic industrializată a Japoniei. În zona Kansai, în care am călătorit anul acesta întâlnindu-mă şi cu Taeko Uemura, au studiat 6 laureaţi „Nobel”. Poemele sunt dintr-un volum care a apărut în limba română, la Iaşi, în timp ce un altul, în limbile japoneză şi engleză, editat de Mariko Sumikura, a apărut la Kyoto, în Japonia[1].
Concentrează-te doar pe viitor
Poate e un bluf
Masca noastră de curaj
Dar merge
Gândeşte-te doar la viitor
Crede
Mai există bunăvoinţă în lume
Nu e fără speranţă
De continuăm să zâmbim
Şi ne legăm de un mit
Care deschide perspectiva
Poate bunătatea e un rol
Poate nu-i aşa de simplu
Dar merge
Gândeşte-te doar la mâine
Treci mai departe
Crede, cercetează şi află că
Lumea poate fi atât de diversă
Să ascundă neaşteptată tandreţe
Dacă continui să visezi
Visul se va adeveri
Pot fi obstacole
Şi dezamăgiri
Dar mergi înainte
Concentrează-te doar la viitor
Continuă să cânţi
Nu te descuraja la necazuri
Ori de te va dispreţui cineva pentru optimism
Câtă vreme sperăm
Putem avea încredere în gândirea noastră tradiţională:
Lucrăm împreună şi învingem
Pot ei auzi cântul acesta de leagăn?
Raţele[2] pleacă în zbor
toate odată în crepusculul marin
De cealaltă parte a unui promontoriu
Valuri invizibile
Pătrund în linişte
Privesc ele
Într-o altă lume liniştită
Toate vieţuitoarele
Toate creaturile vii
Care degajă lumină albastră?
Totuşi ele au avut ceva de împărtăşit
Totuşi ele au avut ceva de părăsit
Murmur un cântec de leagăn,
Pe care l-am învăţat mult timp înainte,
Încet
Când pierd melodia
Şi mă opresc
Acolo, imediat
Un cor învăluie portul
Din târziul nopţii
100 Bq[3] şi 100-mm Sievert[4]
Tristă este promptitudinea Hiper Echipei de Salvare
Ridicând o frânghie lungă cu puterea minţii lor
Sunt ei un mic grup suicidar
Purtând haine de protecţie portocalii?
Pompierul nu şi-a imaginat nicicând că munca lor
ar putea include răcirea unei centrale nucleare, dar….
Poate că sunt gata pentru că ei cred că înţeleg.
Curajul fără margini al celor care poate nu ştiu nimic
E un spectacol dureros
Dacă „hiper” înseamnă
Să acţionezi departe oricând
Atunci nu-i auto-păcălire cum cei aleşi s-au convins singuri?
Atunci nu e promptitudine să fii gata pentru orice
O stare de hiper-promptitudine?
„mm sievert”, n-am ştiut că un astfel de cuvânt există
Materialul radioactiv este amestecat cu apa
Amestecat cu frunzele
Radioiodina[5] amestecată cu murdăria
„mm sievert” în vânt
Ochi, urechi, gură
Lipite de piele
Insecte „mm sievert” invadează trupul ca praful
Vreau un trup care nu absoarbe substanţe străine
Vreau o lumină care ricoşează radioactivitatea
Înainte ca sinapsele ţesutului creierului să fie invadat
Voi iubi
Chiar de nu iubesc
Variantă inexactă
„mm sievert” trist
nesuferite „Bq”
Purtătorul de cuvânt pentru radioactivitate
El a spus că e periculos
Tot el a explicat că e sigur
Urechile purtătorului de cuvânt sunt cărnoase
Care e adevărul?
Clar nu vrea să poarte pe umeri
Povara
Calm, ignorant la comandă
Laşitate, buze groase
Ion, învăţăcelul lui Crist, avea şi el lobii urechilor mari
Fiului Domnului răstignit pe cruce
I-a spus: „Nu ştiu”
Nu ştiu
Nu ştiu
Crist ştia
Că Ion dorise să-şi protejeze organizaţia şi pe sine.
Care e adevărul?
Tocmai a încercat să ne prostească?
Dacă ne minte, aş vrea să văd dincolo de asta cumva
Ar putea fi un înţeles politic pentru nesuferiţii conservatori
Un truc evident, un mic pas al sincerităţii
Ce se petrece?
Iodina asta radioactivă înseamnă sfârşitul
ţărânei, aerului, şi apei?
E sfârşitul tuturor fiinţelor vii care trăiesc acolo?
Probabil nu e un sfârşit bun pentru evanghelie
Chiar de noi răspândim mesajul iubirii
Radiaţia e ce se găseşte în colţul universului
Canalul Biwako[6]
Trebuie să furnizăm apă pentru zonele devastate
Apa creează viaţă
Apa se revarsă în viaţă
Avem nevoie de puterea apei să cultivăm
Avem nevoie de un nou curs de apă în zonele distruse
Nişte bătrâni din era Meiji[7] au construit canalul Biwako
Tăcut şi-au mişcat degetul
Au zăgăzuit apa
au întocmit un baraj şi
Folosind o roată hidraulică cu sistem Belton, şi un generator Stanley
Au produs electricitate şi au făcut ca tramvaiul să circule prin oraş
În tablou ei purtau mustaţă şi vestă
Şi ridicau un baston
Îi aud strigând
Produceţi apă!
Originea vieţii
Puteţi să o faceţi! Am terminat planul înclinat Keage[8]
Cărând coşurile de funii pe umeri
Fără buldozere, lift sau computer
Cu un raportor şi o riglă am proiectat viitorul
Şi treptat am deschis
Într-o extraordinară vedere panoramică a lumii moderne
De nu uitaţi că apa înseamnă viaţă
Puteţi produce apă pentru viaţă
Teama de apă
Viaţa în apă
Puteţi auzi bătăile diferite
În ritmul planetei albastre
O rugă pentru vin
O viaţă veşnică sălăşluieşte în vin
Un strugure păstrează înlăuntru lumina solară
Un grăunte de lumină
devine un cristal strălucitor
Şi vinul e
Soarele spumos pe care-l bem
Turnând vin alb într-un pahar
Îl rotesc spre dreapta
Turnând vin roşu într-un pahar
În direcţie inversă
Îl rotesc spre stânga
Voi face o rugă
Pentru preschimbarea minciunilor în adevăr
Pentru transformarea adevărului în minciuni
În acel punct de trecere
Pasiunea soarelui
Va sădi spiritul iubirii pentru mine
Nu mă trimite la culcare
Aveam ceva ce voiam să-ţi spun
Între univers şi marea adâncă
Stau întinsă în pat
Cu ochii întredeschişi
Trecutul atârnă deasupra viitorului
Ce auzi tu e
Sunetul tremurat al vocii mele estompându-se
Într-un vârtej de sunete
Încă nu mă trimite să mă culc
Am ceva să-ţi împărtăşesc
Îţi mulţumesc că mă compari cu o frumoasă floare
Mulţumesc pentru amintirile frumoase
Oricum, tu deja le-ai pus în sertarul tău
Eşti ocupat să scrii programul zilei de mâine
în carneţelul tău
Spunând că nu eşti bun la necaz. Nu mă lăsa să merg la culcare aşa
Mi-am pregătit mintea să-ţi spun
Aş fi vrut să-ţi spun mai devreme
Nu am văzut limpede
Până acum
Nu am avut suficientă determinare
În sfârşit am găsit-o, aşa că să nu dormim
Vreau să petrec timpul care ne-a mai rămas vorbind cu tine
Nu putem face asta dacă adormi
Vreau să mă laşi să mor în felul în care mă văd pe mine
Felul în care sunt
Nu contează ce profund gâfâi
Vreau să fiu eu însumi
Vreau să mă ţii trează
Până în ultima clipă
Cireş înfrunzit
Din rămăşiţele roşiatic-maronii ale unui cireş
Se ivesc frunzele
Ramurile unduiesc
Ca şi cum ar zeflemisi
Astă lungă şi grea primăvară
Mlădiţe nesăbuite
Încearcă să plângă
Încearcă să ţipe
Prin deschizătură
Încearcă să râdă
Încearcă să zâmbească
Prin deschizătură
Mlădiţe rigide
Încearcă să fie furioase
Încearcă să se certe
Prin deschizătură
Mlădiţe pline de suspine
Chiar pe o vreme ca asta verdele e orbitor
Melancolie
De ce?
De ce s-a sfârşit aşa?
Nu pot înţelege de loc
Sunt multe detalii de neînţeles
Nu sunt convinsă
Sunt multe amănunte neconvingătoare.
Am crezut
Că să crezi era nesigur
şi totul era fantezie
Totul era ficţiune
Totul era legendă
Un lucru nesigur
Noi depindeam de lucruri incerte
Aveam mai puţine informaţii ca de obicei
Oricât de greu e
Oricât de cumplit de greu e
Suntem convinşi că trebuie să ne întoarcem
Ce-a fost luat, luat să fie
Să ne gândim la asta cu credinţă
Mama a murit continuând să creadă aşa
O femeie continuând astfel
A uitat că era femeie
Au fost ademenirile cu vorbe mieroase
Petrecerile
Petrecerile neliniştite şi-au cerut preţul
Şi au spus
„Tu –
Munceşti din greu.”
Ce?
Ce-i asta?
mult
Sunt lucruri mult mai importante
Şi trebuia să le păstrăm
Trebuia mai bine să continuăm să păstrăm valorile
Dar acum
Acum e prea târziu
După toate
După toate, pentru ăşti cincizeci de ani
Nimeni nu ar putea prinde
gigantica aparatură
nimeni nu ar putea reuşi
să oprească amestecarea axelor istorice
să deschidă gura a dezaprobare
cu un ochi gol
Îndurăm neghiobia
suportăm… înţelegi?
Înfruntând o oglindă
Este plânsul meu frumos?
Este zâmbetul meu ferm şi sardonic?
Ochii mei congestionaţi sunt inflamaţi
Vârful nasului meu este roşu şi umflat
Nu sunt lacrimile mele colorate cu cosmetice şi mascara?
Nu arăt eu
Umilinţele, abuzul
Înfrângerea şi durerea?
„Dacă plângi
Măcar fă-o mai frumos
Să amuzi bărbatul.”
A fost o palmă neaşteptată.
„Dacă te porţi astfel
Eşti doar o femeie urâtă.”
Tot ce-am vomat
Îngheaţă
O păpuşă veche păstrând liniştea
Cu ochii larg deschişi
Fără să arate spre nimic niciodată
Ascunzând o idilă vagă
Sub o capă albă de dantelă
Suspinul ei
Întemniţat în piele albă
Resemnarea ei
Mascată de obrajii roşii
Când îi pieptăn părul
Făcut din părul adevărat al unei femei de viţă
Nu-mi cade o perlă albă lucioasă
Din păru-i
Şi umezeşte zidul de piatră
Al unui castel vechi acoperit cu iederă?
E plânsul meu frumos?
Deja deformată
De sentimentul mânios al regretului
Masca mea se farmă în oglindă
Sub indecenta căldură a emoţiilor.
Păr alb
Să îndepărtez firele albe de păr?
Nu mai sunt multe lucruri pe care
Le pot face pentru tine
În trecut, smulgând zece fire de păr redam
strălucitoarea agerime a feţei şi ochilor tăi
Acum, chiar de smulg treizeci,
patruzeci de fire
Nu se schimbă cine ştie ce
Trăsăturile tale fade
Îmi amintesc de sfiala unui băiat
Eşti prea inimos şi mândru
Să te plângi de singurătate
Prea neîncrezător
Să te plângi de inconvenienţă
O minte prea liberală
Să te plângi de neloialitate
Cresc firele de păr
Albe de la rădăcină?
Sau părul albeşte
Să ne spună că viaţa noastră se apropie de un final?
Dacă îndepărtăm firele albe de păr
Nu e, fie şi un pic, să scăpăm de gândul
Că viaţa se apropie de sfârşit?
Îţi voi îndepărta firele albe de păr
Nu pot face
Nimic mai mult
Voi continua
Chiar dacă înseamnă să îndepărtez tot părul tău alb
Până una alta pot uita
Că viaţa se termină.
Sfârşit de lună plină
Chiar de ne loveşte un cutremur
Luna plină vine în luna în care trebuie
Dar nu pot, nu pot accepta
Lumina strălucitoare a lunii într-o zi ca asta
Nu mai pot înghiţi viaţa nicicum
Am uitat cum să râd fără griji
Cum să mă încăpăţânez până la sfârşit
Fără pasiune
mi-e frică să facă orice
Vreau să storc luna ca pe-o lămâie
Să-i vărs lacrimile
Adânc în ţărână
Să sting împroşcătorul Ring de Foc
Să scap de toate cutremurele
În noaptea asta întunericul e potrivit
Doar o noapte întunecată
Poate mâhni sufletele morţilor
arzând cu o flamă albastră
Planeta Pământ pluteşte în univers
Rotindu-se în jurul propriei axe
Învârtindu-se, arătându-şi faţa şi spatele
Indiferentă la strălucitoarea lumină a lunii
Daţi-mi un cuţit şi
Voi ucide luna plină
O voi tăia bucăţi
Geanta navetistului
Când ceasul începe să bată
să-mi amintească ce am uitat să iau
Devin aşa nerăbdător
Că încep să-mi inspecteze geanta mea de navetist
A devenit mai evident acum că geanta e uzată
Are un aspect istovit
Copca e pierdută
Şi de ne luăm după stadiul de epuizare
Uzura o va termina de cinci ori mai rapid decât normalul
O propunere care-ar putea fi agăţată cu un ac de perdeaua vremurilor
S-ar putea potrivi
Şi chiar de-o scot, trebuie să o pun înapoi în geantă curând
Dar de n-o rezolv până la termen
Ce mă va aştepta viaţa mă va taxa adiţional la greu
Din cerceii care-mi apasă urechile
Găsesc doar unul dintr-o pereche dedesubt
Blochez invidia faţă de sunetele depărtate
Când carneţelul meu cu adrese
S-a golit
În cele din urmă voi porni să caut numele
Iubirii mele dintr-o viaţă anterioară
Cartea de vizită
Făcută din hârtie ecologică reciclată
Face cute verticale în geantă
De parcă ascund cu temei
Diferenţa dintre ieri şi mâine
Cortina doboară masca
Acum ce fermoar al genţii ar trebui de deschis ca să pun
Planul proiectului „Dramatically Improving Collaboration”
şi foaia de depozit[9] pentru donaţii pentru ceremonia simbolică
de punere a temeliei pentru sanctuarul Kotai Jingu[10]?
După ce am verificat o reclamă pentru cosmetice de primăvară
O broşură pentru Reconstrucţia Japoniei
Şi o chitanţă pentru curăţătorie
Am luat geanta cu un brand logo
Lipit pe pielea de animal
Ştiu că am uitat să iau ceva
Dar cum nu mă întorc din drum de trosnetele aerului
Am ridicat geanta de navetist cu ambele mâini
Şi am scuturat-o cu toată puterea
Citire în palmă
De vreme ce în palma ta
Linia vieţii se pierde în mijloc
Boala
Ori accidentul
Vor cauza o moarte timpurie
Spunând astfel
Mereu, de fiecare dată
Ea îmi citeşte în palmă
Am văzut palma ta chiar ieri, îţi aminteşti?
Totuşi poate s-a întins puţin
De nu e aşa
Cel puţin, sper
Linia vieţii a devenit mai lungă
Ea a desenat profund, profund cu creionul
şi a desenat până pe încheietura mea
Sunt multe linii ramificate în linia sentimentului
Aşa că a ai o dispoziţie convulsivă
Şi ai câteva linii ale căsătoriei
Eşti o fată obscenă
Îţi spune să devii necuviincioasă
O aşa linie e obscenă, nu-i aşa?
Linia vieţii mamei mele
Era scurtă, până la urmă?
Linia căsătoriei
Era desenată neiertător?
Era linia fericirii subţire?
Nu era nici un chip în oglindă ( II )
Nu mă pot
Vedea
Din faţă
Într-o oglindă zâmbesc spre dreapta voi râde
Şi sunt irascibil spre stânga
sunt irascibil spre stânga
Ca să mă văd
Ca pe ceva real
Am întors oglinda cu susu-n jos
Şi m-am privit
Ce-ar fi dacă aş aşeza o oglindă în faţa alteia?
În oglindă
În adânc
Dincolo de spatele ei
Ce femeie complet diferită există
Ce palpitant!
Ea nu există
Ce dezamăgire!
În vremea când oamenii nu ştiau de oglindă
Popoarele mongoloide nordice
Popoarele mongoloide sudice
Cum îşi deosebeau chipurile
De ale celorlalţi?
Prezentare şi versiunea în limba română: Marius CHELARU
[1] Două volume în colaborare, pe ambele le semnez împreună cu Taeko Uemura. Pe cel din Japonia, Wings of Dream, Steps of Reality, l-am lansat la Kyoto, împreună cu ediţia din România.
[2] În original waterfowl. Pasăre din ordinul anseiforme (pot fi gâşte, raţe, lebede ş.a.)
[3] „Bequerel (simbolizat Bq) este o unitate de măsură a radioactivităţii, conform Sistemului internaţional unităţi.
[4] Sievert – unitate de măsură, conform Sistemului internaţional de unităţi, folosită în măsurarea diferitelor doze echivalente de radiaţii absorbite. În mod concret „Sievertul” este utilizat pentru a evalua cantitativ impactul biologic în cazul expunerii organismelor vii la radiaţii ionizante (ioniza-toare).
[5] Iodine-131 (131I), numit radioiodina este un izotop radioactiv al iodinei.
[6] Canalul Lacului Lake (Biwako Sosui) – canal construit în timpul perioadei Meiji, în Japonia, de la Lacul Biwa la Kyoto. Canalul a aprovizionat prima hidrocentrală publică din Japonia.
[7] Meiji-jidai, Perioada (sau „era”) Meiji: septembrie 1868 – iulie 1912. În acest timp s-au produs schimbări importante, care au afectat profund societatea japoneză din mai multe puncte de vedere.
[8] Sistem folosit la unele canale pentru a ridica răcile între diferite niveluri ale apei. Între 1885-1948 a fost folosit „Keage” pe Canalul Lacului Biwa. După aceea a fost înlocuit de calea ferată.
[9] În original „payment slip” – aici un instrument tipic pentru plată/ confirmarea unui depozit/ a unei sume donate etc., care are o dimensiune dată.
[10] Zeiţa Amatersau-Oomikami, considerată de japonezi poate cea mai importantă zeitate a lor. Marele Sanctuar Ise (Ise Jingū) – sanctuar şintoist, dedicat zeiţei Amaterasu-oomikami, este în oraşul Ise, prefectura Mie. De fapt este vorba de un complex, alcătuit din mai multe sanctuare, unul dintre ele, Naikū fiind cunoscut şi cu numele de Kotai Jingū.