Poet şi cineast, stabilit în Franţa. Participant la Festivalul de Film Documentar din Iaşi, a imortalizat întâlnirea cu România, Copoul şi pe Eminescu.
O zi la Iaşi
O zi de ceaţă în aripile ude
ale guguştiucilor; mohorâtă,
Prin pomii desfrunziţi, din ram în ram,
asprimea iernii
În pădurea munţilor; clopotul bisericii
fără somn
Bate de ora trei;
O cioară croncăne ca un violoncel de Bach[1];
Tramvaiul merge îndepărtând zăpada; bătrânele doamne
la fel,
întorcându-se de la piaţă;
Inimă-mpietrită, Mihai Eminescu în grădina lui[2],
Cu-n porumbel pe cap, statuie neclintită;
La balconul unei case povârnite, o fată frumoasă
scoate mâna pe geam;
Ninge – Nimeni
Pe drumul sinuos de munte urcă trenul,
guguştiucii intră-n oraş.
De ce sunt sigur? Merg încet către
iubirea mea,
Dar, mă opresc:
Acolo, la colţ de stradă, mă aştepţi;
Mână-n mână
Acolo, pe malul râului, pe-o ceaţă deasă
Nepăsători tăcuţi împreună
Alerg
Nu pot, nu pot să fac multele lucruri
din câte ar trebui să fac
Una dintre slăbiciunile mele este că sunt şchiop
Cu mâinile-n cârje, merg târându-mi piciorul
În jurul meu, o imensă preerie verde
Unde băieţi şi fete, exuberanţi şi veseli, se joacă
Dacă unul dintre ei s-ar opri
Surprins, îmi va zâmbi oare ironic ori va lăcrima discret?
Nu pot, nu pot să fac multele lucruri
pe care ar trebui să le fac
Una dintre slăbiciunile mele este că sunt orb
Cu bastonul, pe bulevardul înţesat de lume din Dhaka,
merg pipăind
Merg pe străzile însângerate din Palestina şi Bagdad
Aud jalea oamenilor cărora le-au murit cei dragi
Lacrimile ochilor lor îmi rup inima
Trec prin faţa Palatului Poporului din Bucureşti
Prin oraşul Incaşilor din Peru, prin faţa cascadei Iguazu din Brazilia
Merg pe drumurile unei lumi neştiute, nevăzute
Nu pot, nu pot să fac multele lucruri
din câte ar trebui să fac
Una dintre slăbiciunile mele e că sunt sudo-mut
În politică, religie, etică, artă ori poezie
Dacă se discută, nu pot să vorbesc, simplu de spirit
ca Nandalal[3]
În faţa unui orator, actor, cântăreţ, eu, fără voce, îngenunchiat,
Rămân în spatele cortinei
Nu pot, nu pot să fac multele lucruri
pe care ar trebui să le fac
Una dintre slăbiciunile mele e că sunt fără vlagă, uscat, cobe, neputincios
Pe strada Pigalle merg fără dorinţă, slugarnic, intimidat
În faţa luminii orbitoare a vitrinelor îmi ascund faţa
Chiar şi pe lângă frumoasele fete ce mă aşteaptă în rai
trec, ignorându-le
În faţa ta rămân uimit
Zâmbeşti
Râzi
Râzi din ce în ce mai tare
Ce ecou are râsul tău!
Dincolo de frunte, stârneşte o lavă de versuri strălucitoare
Literele cad ca petalele de cireş
Şi, cu toate slăbiciunile mele,
Alerg
Fug
Alerg
În româneşte de Marilena LICĂ-MAŞALA, Paris, mai – iulie 2014
[1] Aluzie la suitele pentru violoncel de J.S Bach.
[2] Copou.
[3] Nandalal Bose (1882-1966): pictor indian.