DIN LIRICA FRANCOFILĂ DIN BANGLADESH – Amirul ARHAM (n. în 1956, la Dhaka, Bangladesh)

Poet şi cineast, stabilit în Franţa. Participant la Festivalul de Film Documentar din Iaşi, a imortalizat întâlnirea cu România, Copoul şi pe Eminescu.

 

O zi la Iaşi

 

O zi de ceaţă în aripile ude

ale guguştiucilor; mohorâtă,

Prin pomii desfrunziţi, din ram în ram,

asprimea iernii

În pădurea munţilor; clopotul bisericii

fără somn

Bate de ora trei;

O cioară croncăne ca un violoncel de Bach[1];

Tramvaiul merge îndepărtând zăpada; bătrânele doamne

la fel,

întorcându-se de la piaţă;

Inimă-mpietrită, Mihai Eminescu în grădina lui[2],

Cu-n porumbel pe cap, statuie neclintită;

La balconul unei case povârnite, o fată frumoasă

scoate mâna pe geam;

Ninge – Nimeni

Pe drumul sinuos de munte urcă trenul,

guguştiucii intră-n oraş.

De ce sunt sigur? Merg încet către

iubirea mea,

Dar, mă opresc:

Acolo, la colţ de stradă, mă aştepţi;

Mână-n mână

Acolo, pe malul râului, pe-o ceaţă deasă

Nepăsători tăcuţi împreună

 

 

Alerg

 

Nu pot, nu pot să fac multele lucruri

din câte ar trebui să fac

Una dintre slăbiciunile mele este că sunt şchiop

Cu mâinile-n cârje, merg târându-mi piciorul

În jurul meu, o imensă preerie verde

Unde băieţi şi fete, exuberanţi şi veseli, se joacă

Dacă unul dintre ei s-ar opri

Surprins, îmi va zâmbi oare ironic ori va lăcrima discret?

 

Nu pot, nu pot să fac multele lucruri

pe care ar trebui să le fac

Una dintre slăbiciunile mele este că sunt orb

Cu bastonul, pe bulevardul înţesat de lume din Dhaka,

merg pipăind

Merg pe străzile însângerate din Palestina şi Bagdad

 

Aud jalea oamenilor cărora le-au murit cei dragi

Lacrimile ochilor lor îmi rup inima

Trec prin faţa Palatului Poporului din Bucureşti

Prin oraşul Incaşilor din Peru, prin faţa cascadei Iguazu din Brazilia

Merg pe drumurile unei lumi neştiute, nevăzute

 

Nu pot, nu pot să fac multele lucruri

din câte ar trebui să fac

Una dintre slăbiciunile mele e că sunt sudo-mut

În politică, religie, etică, artă ori poezie

Dacă se discută, nu pot să vorbesc, simplu de spirit

ca Nandalal[3]

 

 

 

În faţa unui orator, actor, cântăreţ, eu, fără voce, îngenunchiat,

Rămân în spatele cortinei

 

Nu pot, nu pot să fac multele lucruri

pe care ar trebui să le fac

Una dintre slăbiciunile mele e că sunt fără vlagă, uscat, cobe, neputincios

Pe strada Pigalle merg fără dorinţă, slugarnic, intimidat

În faţa luminii orbitoare a vitrinelor îmi ascund faţa

Chiar şi pe lângă frumoasele fete ce mă aşteaptă în rai

trec, ignorându-le

 

În faţa ta rămân uimit

Zâmbeşti

Râzi

Râzi din ce în ce mai tare

Ce ecou are râsul tău!

Dincolo de frunte, stârneşte o lavă de versuri strălucitoare

Literele cad ca petalele de cireş

 

Şi, cu toate slăbiciunile mele,

Alerg

Fug

Alerg

 

 

În româneşte de Marilena LICĂ-MAŞALA, Paris, mai – iulie 2014
[1] Aluzie la suitele pentru violoncel de J.S Bach.

[2] Copou.

[3] Nandalal Bose (1882-1966): pictor indian.