Le Grand Pays ( 6 ) / Ţara cea Mare

E vremea uitatelor drumuri

E vremea bărcilor fără ţărmuri

Ora-nţepeneşte-n cadrane, ridicol,

Orice dorinţă trece ca un miracol.

E vremea unor Noiembrii profunde,

A liniştii ce-n somnul lor pătrunde.

E vremea navelor fără de vele…

Îmi amintesc acele muzici de stele

Ce coborau peste grădini radioase

În primăveri cu murmure ceţoase…

De suflete îmi amintesc cum se-nălţau

Când iarba-ncremenit-o părăseau…

Şi-acele mâini, mai revedea-vom, oare,

Ce-nspre copilării îndepărtate ne ghidau,

Vedea-vom oare cerurile ce ne aşteptau

Şi, de pe mări imense, Ţara -cea -Mare ?

Versiunea în limba română: Constanţa NIŢĂ