Le Vieux Clown ( 1 ) / Bătrânul Clovn
Bătrânul clovn împleticindu-se pe-un fir
de lumină –
grimasă…
Mulţimea aplaudă-n delir…
Dar inima sa prea slăbită
de-atâtea lacrimi amare
îi inundă privirea de bufon neiubit.
Oare nu se va zdrobi, inconştientul, în arenă…?
O lungă tăcere angoasantă.
Dintr-un singur gest, orchestra tăcu.
Dar clovnul puţin nebun sfidează vertijul
mergând zburdând dansând pe coarda de cânepă
Iar orchestra-şi reia ritmul frenetic
şi mulţimea nepăsătoare bate hazlie din palme.
Dar deodată bătrânul clovn se-aruncă-n vid
ţipând în deznădejdea sa un adio către copii.
Lungi firişoare de sânge se preling în rumeguş…
Iar mulţimea înnebunită se îmbulzeşte felină…
Dar clovnul n-a murit. Un clovn NU poate muri…
râzând râzând încă de farsele sale stupide
spre-a-şi îneca tristeţea de bufon neiubit.
Chat blanc ( 2 ) / Pisica albă
Am văzut o pisică albă
Sub lună :
De rău augur.
Am văzut o pisică
Zgâriind luna :
Miraj.
N-am mai văzut nici pisică,
Nici lună :
Păcat.
Soir de 14 Juillet ( 3 ) / Seară de 14 Iulie
Dar magazinul cu iluzii
nu-şi mai ridică perdeaua roşie…
de când Arlechin a ucis-o pe Colombina
cu un pistol de la Revoluţie.
Pe firma luminoasă a hotelului chior
nu mai există vreo iubire pierdută…?
O şalupă cu o coastă ruginită
visează la ţări fabuloase
de-a lungul cheilor ceţoase ale Londrei.
Dar magazinul cu iluzii
nu-şi mai ridică perdeaua roşie…
de când Arlechin a ucis-o pe Colombina
într-o seară de 14 Iulie.
Ultimul lampion de sărbătoare
s-a strivit de trotuar.
Un orb cu mâinile atrofiate
cântă o gualantă demodată
pe o orgă portativă cu manivelă.
Dar magazinul cu iluzii
nu-şi mai ridică perdeaua roşie…
de când Arlechin a ucis-o pe Colombina
în lumina slabă
a unui felinar antic…
Sanglots d’ Automne ( 4 ) / Suspine de Toamnă
Suspine de toamnă
pe Loara cenuşie,
când dragostea se încropeşte
la umbra frunzelor îngălbenite.
Suspine de toamnă
pe Loara violetă,
când muza cu privire de fiară
sub vechiul pod s-a sinucis.
Suspine de toamnă
pe Loara cea de ambră,
când triştii plopi zbârliţi
foşnesc de plictis şi se-ntristează.
Suspine de toamnă
pe Loara îndoliată,
când neconsolat, poetul
îşi plânge muza în tăcere…
Iar macii-n lacrimi stacojii
se rătăcesc prin vântul
unei toamne asasine.
Versiunea în limba română: Constanţa NIŢĂ