Nicolae SAVA

Impresii

Poeţii, ca şi muzicienii sau pictorii, sunt sufletele cele mai pregătire să primească lumină dar şi adâncimile cele mai ascunse ale firii, spunea poetul Ioan Alexandru. Noi am venit la Iaşi să dăm din această lumină, fiecare după puterea lui de a dărui. În cele trei zile în care mi-am recitat, împreună cu prieteni şi poeţi mai importanţi decît mine, o parte din textele cu care am venit de acasă, am avut sentimentul că Poezia îşi află, la Iaşi, clipa ei fericită de recunoaştere şi respect din partea ieşenilor dar şi a instituţiilor care ne-au adunat aici. Am simţit că textul meu este ascultat, interesează pe cineva. Continuarea acestei iniţiative va convinge, cred, pe cei care hotărăsc titlul de Capitală culturală europeană că Iaşul merită cu prisosinţă acest statut. Iară poeţi, slavă Domnului!, sunt în Moldova (în Iaşi) şi mulţi şi buni. (Nicolae SAVA)

 

 

O MARE DEZAMĂGIRE PENTRU OMENIRE

 

Fireşte că am să plec şi eu cândva.

Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici

despre toţi prietenii cu care am vînat lei,

despre toate femeile cu care am prelungit

la nesfîrşit dimineţile altora,

despre copiii care n-au plîns după mine,

despre bogaţii care mi-au invidiat libertatea,

despre pederaştii care mi-au dat tîrcoale prin gări,

despre mama şi tata care nu m-au cunoscut niciodată.

 

Mă vor plînge locurile prin care-am trecut

mîndru de mine.

Oamenii, mai pu]in.

Mă vor plînge cîinii vagabonzi cu care

mi-am petrecut nopţile mele-nstelate.

Oamenii, mai puţin.

În definitiv, am făcut atîtea gafe în viaţă

încît ar trebui să o iau de la capăt cîndva,

să corijez ce se mai poate.

 

N-am învăţat nimic toată viaţa

nici măcar să înot

nici măcar să dansez

nici măcar să iubesc.

Am scuipat pe stradă ca orice vagabond

şi m-am tîrît cu toate curvele lumii.

 

Am fost prea liber poate şi prea tîrziu lucid

şi-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească

dar am ales doar tina cînd cana mea de cid

-ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

 

Atît am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.

Şi mi-e ruşine cînd văd cum cimitirele

vin nesătule spre mine.