O CĂLDURĂ URANICĂ ADIE DIN PARTEA STÂNGĂ

 

1.Tatăl meu într-o noapte ploioasă,

dezgheţată, mama mea, eu în mijlocul lor,

crăciun, în jurul unei lămpi cu petrol pâlpâind

sărutând mai apoi fila evangheliei

ca pe coaja unei pâini

şi pietrele ascuţite împlântate în carnea arhidiaconului

ştefan întâiul mucenic căzute peste capul

binecredinciosului voievod

ştefan al moldovei

 

2.au plâns cu lacrimi mici

bocitoarele isterice, şi tatăl

a mânat caii mai departe fără

să ia în seamă sfatul fiicelor

 

3.ai roşit zăpada cu sângele purificării

lunare. se duc la fântâni de aur cerbii

să bea din căldări de argint sunt vânaţi

în turme, mare parte din ei pentru trofee

de fildeş pata de sânge e capcana ce-i

ademeneşte irezistibil

 

4.cuibul cocostârcilor

pe vârful de stâlp umplut cu zăpadă,

aşteaptă solitar obrazul maicii de la

mănăstire este asemeni unui măr ionatan

 

şiragul de mătănii înfăşurat la încheietura

mâinii stângi m-a vindecat de orbire şi cataractă

 

5.se topeau urmele tălpii în zăpadă,

gheaţa pe unde păşea se zărea

pământul cel negru

clematite, candela untdelemnul de deasupra

şi apa de sub untdelemn e legată cu un

fir irezistibil

 

6.credea că nu va muri, abia aştepta

să facă o baie fierbinte picioarelor sale

înlemnite de ger cum se colorau şi

deveneau albe meditaţia gânditorului

de la hamangia şi iarna domnului serghei esenin

geruri moarte şi sănii, boris pasternak şi

gândul de a muri îngheţat luminat,

serafim de sarov

preot în insula şerpilor

 

7.colbăite zile am retezat toate graţiile

celor mai mari nu am zidit nici o

catedrală dar am făcut poate să se

oprească timpul în arcul de liră-otrăvit

mai repede c-o secundă

 

8.noaptea s-a dus

doar dimineaţa caldă de

primăvară îţi aminteşte de

întrebările neadormite ale

nopţii

 

9.am zărit pasărea, am văzut pasărea

pasărea verde pe creanga de aur

zbătându-se-n pene

 

10.hora stacatto şi ciripitul păsărilor

în terapeutica aceasta a culorilor

săptămânii patimilor

“sunt cioată nu mai sunt copac” spune

înţelept sprijinit în baston moş costache

berzele, cocorii, cocostârcii s-au întors

râpa galbenă căscată-n neant sosim şi

plecăm din acelaşi punct

bing-bangul de la început

 

11.ca o platoşă ca solzii

unui peşte mi-e cămaşa pe trup în

zorii nopţii de înviere

tăcut ca ihtis, cămaşă de zale,

soldaţii romani sunt orbiţi de lumina

Nazarineanului crucificat

12.zece milioane de ani lumină

să ajungi în miezul pământului

 

13.o căldură uranică radioactivă

adie din partea stângă, vântul cald mediteranean

îmi încălzeşte braţul şi inima dizolvându-le

în muguri de primăvară.