Adrian GRAUENFELS

Iaşul – Capitală Culturală Europeană

Iunie a fost o lună benefică oraşului Iaşi. O frenezie pornită din ambiţii municipale a catalizat evenimente şi manifestări culturale care să aducă Iaşilor titlul de Capitală Culturală Europeană. Am avut plăcerea să fiu invitat la Festivalul internaţional „Poezia la Iaşi” la care am participat 100 de poeţi din 6 ţări, am recitat poezie şi discutat starea poeziei de limba română în Diaspora pe opt scene instalate în diverse colţuri ale oraşului. Mirosea superb a tei, Copoul era în floare şi Eminescu zâmbea mulţumit din statuile sale plasate în parcurile oraşului. Poeţii au venit cu cărţi doldora de poezii, au citit cu pasiune şi elan din fructul condeiului lor. Era magie transmisă prin microfon trecătorilor care se opreau să asculte evoluţia graiului românesc, rostit tare şi ferm, rupând tăcerea uliţelor despre care spunea cândva marele Mateiu Caragiale:

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,

Zac curţi pustii… Acolo tăcerea stăpâneşte

Şi-n verde manta muşchiul cuprinde şi-nveleşte

Surpata zidărie şi frântele tulpine.

Dar străzile se foiesc şi se împodobesc. Chiar şi ruinele îşi scutură iedera şi tăcerea ca să facă loc Euterpei, muza poeziei.

Au fost trei zile pline de emoţii şi elevaţie spirituală. Am cunoscut poeţi consacraţi, dar şi tinere talente care duc harul poetic mai departe. Dar Iaşul era prins şi în plasa altor arte. Pe scene să cântau arii din opere, pe strada centrală Ştefan Cel Mare, defilau paiaţe costumate că în Comedia dell’Arte. Serile se cânta pe scene jazz sau muzica Eurovisionului. A urmat un mare târg de ceramică Cucuteni în parcul Copoului. Am văzut concursuri de şah pentru tineret. Am văzut cum în faţa Facultăţii de Medicină tineri absolvenţi se fotografiau fericiţi, cu diplomele de medic, atunci acordate. Am jinduit la numeroasele librării pline ochi cu carte, traduceri, albume de artă, publicaţii şi presă diurnă. Toate impecabil tipărite şi oferite la preţuri rezonabile. De la cafeneaua etajului 13 al hotelului Unirea unde eram cazaţi, priveam oraşul scăldat de soarele de Iunie. Se simţea efervescenţa şi freamătul oraşului în aceste zile de festival cultural. Eminescu, Coşbuc, Creangă îmbrăţişau de sus oraşul cu aripi Icariene.

Jos, în piaţa din faţa hotelului, un cort alb găzduieşte pictură şi sculptură modernă. Constat cu bucurie că pictorii români au ştiut să îmbrăţişeze modernismul, minimalismul, pop-artul şi experimentează o artă tânără plină de şarm şi curaj.

Arta ne apropie de zei şi ne scoate din glod. Ce fericiţi sunt cei care o produc şi cei care o consumă. Arta trebuie cercetată şi iubită pentru că există. Pentru că alungă răul, angoasele, neliniştea. Un tânăr poet căruia îi sunt recunsocător, Radu Andriescu, autorul unui recent şi interesant volum rupt de lirismul tradiţional (Pădurea Metalurgică) îmi atrage atenţia să nu ratez Galeria Paşilor Pierduţi la Universitatea Iaşului, cea de lângă parcul Copou. Este vorba de o expoziţie de pictură numită  Visiting Art History care în fapt reia tablouri celebre tratate în stil şi concept modern.

Am găsit o pictură plină de umor, satiră, dar şi o tehnică plastică care merită laudă. Pe fondul frescelor lui Sabin Bălaşa, tabloul modern aduce forţă, culoare şi o declaraţie conceptuală: arta nu stă pe loc, este o fiinţă care creşte, se dezvoltă şi trăieşte.

Noii pictori atacă cu talent, umor şi vervă vacile sfinte ale clasicismului. Până şi Warhol, un inovator per se, este persiflat. Frida Kahlo repictată cu telefonul celular,  Dejunul pe Iarbă refăcut într-o manieră post-post modernistă. Totul este tratat din alt unghi al mesajului artistic, nu este o reluare, un ready made à la manière de, ci o reinterpretare a artei clasice.

Deja vu, întâlnesc seara la noul complex Palas spectacol cu formaţii de dansuri şi muzică populară. Construcţia în sine este un succes arhitectonic funcţional care te îmbie la cercetarea consumerismului ieşean căruia i se oferă un mall de nivel European. Parcul Palasului, adiacent Casei de Cultură a oraşului seamănă cu parcul Romanoff din Sankt Peterburg, cu terase, fântâni arteziene şi iarba verde a Moldovei care nu face de ruşine orice gradină de palat.

Am părăsit Iaşul cu un sentiment de nesaţiere, de „mai vreau”. Am apreciat efortul şi dedicaţia organizatorilor implicaţi în a aduce oraşului titlul bine meritat de Oraş Cultural European. Contribuţia mea, deşi minoră, sper să demonstreze că limba română trăieşte şi respiră la 2000 km de Iaşi. Aici în Israelul nostru tulbure şi neliniştit.

 

 

The lose-lose situation 

Eu am tras, şi tu ai tras
am gemut şi am îngenunchiat, tu ai căzut lângă mine
am văzut brusc cerul, păsări, fum, faţa blândă a mamei
tu auzeai acum muzici, chemarea muezinului,

72 de fecioare suspinau pentru tine
ne priveam
nu mai era ură, răsuflam liniştiţi, eliberaţi
doi pioni într-o băltoacă de sânge

copiii mei zburdă în grădină, desenează flori
copiii tăi au arme de plastic
ei înţeleg totul, totul
chiar şi războiul a devenit o joacă
regele mişcă nebunul, îl face prizonier
regina pune pe obraji fard verde
noi aşteptăm culcaţi în ţărâna sfântă
cineva
să strige Pace.

 

 

Punct de oprire
1
Am ajuns la punctul final
Aici se opresc liniile magnetice.

Aici se termină socotelile, desenul , algebra
Totul devine amorf, discontinuu, gol.
Amintirile se topesc în samovarul de bronz
moliile cască plictisite
ne separăm că să fiim mai aproape
nu vorbim, ar fi epuizant să repetăm aceleaşi infinite fraze
ireversibilul s-a produs
neantul arată ca un jgheab după furtună
claustrată laba pisicii ratează o muscă verde
Oare ce va urma după etern?

 

2

Mă muşcă blestemaţii de ţânţari
la cotul Nilului, la uşa cortului
stau şi număr rachetele în căderea lor oblică
ici colo nori inconştienţi
întorc spatele pufos
şi dispar să doarmă cu dealurile pleşuve

creionul de desen
separă inimi de inimi
armele de alte arme
gustul cafelei e plin de nisipuri
ţeava de tun mă urmăreşte
rânjetul morţii pândeşte din tranşee
jucând şotron cu copiii de mâine
cu cei ce se nasc azi
cu cel care am fost şi eu cândva
când războiul era doar o poveste

în cartea de istorie
printre poze de cai zburători
desenaţi cu cărbune fumegând
pe tâmple..