Iași, mon amour

Întrebaţi-mă despre Iași, tresar, trag aer în piept, și vorbesc. L-am descoperit anul acesta, prin bunăvoinţa dlui Cassian Maria Spiridon, l-am descoperit ziua și noaptea, seara și dimineaţa, l-am privit, l-am respirat și ascultat până în cel mai îndepărtat colţ al său. Am simţit că mă aștepta, un sentiment familiar pe care nu îl întâlnesc la toate orașele vizitate. Dincolo de oraș sunt oamenii, ei parfumează aerul și seduc prin inteligenţă și sensibilitate, și oamenii Iașului devin toţi cei care calcă pentru prima oară aici. E inexplicabil cum odată ajuns,  începi să susţii cauze, să te implici, să zâmbești. Atrage aerul de metropolă, dar și faptul că poţi zâmbi des, că te poţi emoţiona mai ușor decât de obicei. Oamenilor le place să se bucure, să fie fericiţi, să vadă bucuria pe chipul celorlalţi, să fie ascultaţi, este răsfăţul pe care Iașul ţi-l poate oferi. Dacă voi continua, tot ce voi spune va semăna cu publicitatea pentru turism! Au fost câteva zile bune, zile dintr-acelea în care poeţii se adună și formează insule exotice unde ţi-ai dori să ajungi măcar o dată în viaţă. Au vorbit în limba lor care, se spune, este cea mai frumoasă limbă de pe pământ pentru că  buzele se arcuiesc și produc sunete de nimfă. S-a scris și s-a citit poezie în cele mai neașteptate locuri, într-un cartier am avut imaginea unei picturi de Bruegel cel Bătrân, murmurul vieţii printre oameni tineri și  bătrâni cu copii, animale, roţi de bicicletă…, în altul, a smereniei la auzul versurilor, în altul, a grabei spre orice, în toate direcţiile. A fost o mostră de existenţă în preajma poeziei rostite, unde oamenii se miră, se încântă, se revoltă, se descoperă și trec mai departe.

Copiii lui Dumnezeu

tu și cu mine suntem copiii lui Dumnezeu

goi și singuri cu gândul unul la celălalt

eu mă uit la sexul tău tu îl adulmeci pe al meu

pielea ne este o imensă pânză de cort

sub care se întâmplă minuni

suntem frumoși și singuri în rai

inventăm pretexte să ne putem iubi

oriunde se nimerește

sub măr

în așternutul palmelor mele

în căușul coapselor tale

aș vrea să te nasc înăuntru nu în afară

să te strecori încet în mine

și eu să te învălui

cu placenta umedă și transparentă

aș deveni femeia-înger

iar tu ai spune: ţi-au crescut sânii târziu femeie-înger

și atârnă sub greutatea sfârcurilor tale

ca niște muguri

spre care caprele se întind să-i lingă

femeie-înger aripile ţi se desprind uneori de trup

și le lipești cu salivă le adaugi pene în plus

așa cum atașezi gene false

iar coama ţi se zburlește ca la o fiară

femeie-înger curge laptele din tine

și-l ştergi cu vârful penelor

și cu puful de pe gâtul întors

semeni cu o femeie abia acum