(De unde)

Trec oameni trecuţi în scutece albe

în ape stătute amare şi dalbe

tot ce-i în urmă în umbră se-ntinde

nimicul de ieri în volburi cuprinde

călări pe cai s-afundă-n scaieţi

rămîne o ceaţă de ceată bruneţi

ce drumul întinde şi prinde rumoare

de unde

de unde atîta cerşită lentoare

de unde vin de unde-i poruncă

din scutece-n cer ocheade aruncă

de unde-s şi caii ce pasc în ponoare

şi cară în spate atîta duhoare

de unde

alături stau manechine-n chiloţi

la pîndă vin lupii şi pîlcuri de hoţi

să fure din scutece ofrandele puse

odată ce-ombilicul în tăiere apuse

de unde

de unde şi visele adorm în tăcere

în jur totul geme în dulce de fiere

de acru şi harul se-ntinde-n hotare,

şi ziua bălteşte în noapte de soare

de unde

rămîn în zare de lună scutece albe

ce poartă-n falduri mumiile dalbe

de unde se-ncing atîtea pirostrii

cenuşe de focuri în vînturi lălîi

de unde dospesc lepădate umori

bat clopotele-n jerbe încinse de flori

pămîntul nu poate să le adape

le ţin covîrşite în hamuri de ape

de unde

la trap caii-n gropi s-apleacă în prund

pînă la genunchi picioarele afund

din şea în bice călăreţii-i alungă

în vînt în galop la ţărm să ajungă

cu nările-ntinse spre cerul cu nor

se duc spre sfîrşitul trecutului lor

plîng pietrele de jale şi vai

în scutecele albe cad lacrimi de cai

*

De unde vin şi unde se duc

ce-i creşte-n durere şi duhul seduc

de unde se-adună numai scursori

bătute în vorbe corcite-n culori

de unde

sobor de cuvinte necuvîntătoare

aride în suflet sfîrşite-n chemare

nici vîntul nu vă-ngînă

nici dorul nu vă mînă

de unde

atîta pleavă aruncată-n drum

născută din crezuri bătute în scrum

ce cîntă în strună în strane tîrzii

de unde atîtea inimi pustii

de unde