VISE ÎN LUMINĂ

Lumina în vise

adoră umbra întunericului,

irupere din care

se va naște în dimineaţă.

 

Lumina în vise

adoră întunericul

ca o binefacere.

 

PRIVIREA TA

Privirea ta

e lacrimă-n uitare,

iar glasul

un ecou pierdut,

nu pot acum

să vin în alinare,

prezentul nu este trecut.

 

CONFESIUNE

Îmi amintesc

parcă a fost ieri

noaptea albă

a întâlnirii noastre,

când în braţele tale

mi s-a descătușat sufletul,

iar lacrimile tale

erau izvorul

dragostei noastre.

Îmi amintesc

parcă a fost ieri.

 

SPRE NOAPTE

Spre noapte mă-ndrept

s-o alung în pustiu,

în hăul de umbră

cu-ntinderi de smoală,

s-arunc ochiul negru

ce râde hazliu,

zănatic, cu zâmbet de boală.

 

Spre noapte mă-ndrept

lumină să-i pun,

pe chipul cel negru de ură,

frumosul din viaţă

trup să-i adun,

dulceaţă pe ochi și pe gură.

 

TIMPUL MEU                                                     

Timpul meu e timpul trecut

Îmbrăcat în beteală și-n aer ardent,

El vine spre mine, un ecou mut,

Dar este și-acuma prezent.

 

 

Timpul meu este astăzi cu mine,

Peste trup, în voce și-n gând,

Se uită spre viaţă, vede ce vine,

Unde mă-ndrept eu curând.

 

Timpul meu e timpul trecut,

Cel prezent și timpul din lut.

 

ATÂT DE…

„Atât de fragedă”-mi răsari,

încât adierea ta

e furtună în sufletul meu.

Atât de tandră îmi apari,

încât prezenţa ta

e balsam pentru neliniștea mea.

Atât de dorită-mi ești,

încât timpul de a te revedea

e clipă nedefinită.

 

E ATÂTA LINIȘTE…

În mine e atâta liniște,

încât aud pașii discreţi

ai timpului umblând

pe drum de seară

și în gând.

 

În mine e atâta liniște,

încât aud gândul tău

șoptind dorinţă,

dorinţa de timp,

care să umble

pe drum de seară

în doi.