În drum spre ţara lăpuşului

e o dimineaţă calmă de toamnă.

în aer nici o pasăre nu-şi smulge penele;

nu discordie, nu discriminare;

armonie cît vezi cu ochii.

Sun ZILELE POESIS – ultimul deceniu

secolul douăzeci – ediţia treia.

 

Poeţi cît frunza, cît nisipul:

mureşan, cassian, ruba, fintiş,

scarlat, danilov, vasiliu, vulturescu,

ivănescu, ursachi…

ne urcăm cuminţi în autocar,

ne ocupăm locurile; pornim…

 

E-o dimineaţă dulce de toamnă.

 

Ieşim din oraş.

În dreapta ni se relevă un peisaj fantastic,

incredibil şi inefabil.

în adîncul văilor căscate sub ochii noştri

de-am ajunge aia vedea spaţiul vraişte

şi timpul făcut zob

ca un animal căzut din ceruri

dar nu ajungem.

 

Plutim spre ţara lăpuşului.

 

Cineva îngînă o melodie,

altcineva filmează visătorii care sîntem

să rămînă de-a pururi cunoaşterea întru

POEZIE

aşa cura a fost în ultimul deceniu,

secolul douăzeci – ZILELE POESIS –

ediţia treia.

 

Spre mănăstirea rohia

Coborîm din autocar şi vedem pădurea.

Pînă la poalele muntelui mai sînt

cîţiva paşi. Ajungem încet:grupuri, grupuri

şi intrăm pe versantul care se termină în

Mănăstirea Rohia.

 

Sîntem pe urmele lui steinhard.

Călcăm pe sute, pe mii de inimi

din toamna ultimului deceniu – secolul XX

 

Văzduhul miroase a filozofie şi a credinţă.

 

Încet, încet ne desprindem unii de alţii;

după forţele fizice cei dintîi

ating vîrful muntelui;

intru în curtea mănăstirii;

se fotografiază.

 

Apoi intrăm toţi înăuntrul celei ce-a fost

sălaş de suflet preacredinciosului STEINHARDT

 

Pentru mîntuirea lui şi a semenilor săi

aprindem lumînări.

Vizităm casa de stejar, vi ti tăia stăreţia;

casa monumentală cu paraclis, casa din deal –

casa poetului

şi coborîm în noi înşine mai adînc

întru rugăciune şi mîntuire, întru taina spovedaniei…

 

descoperirea dumnezeiască păstrează

viul grai şi încă multe alte minuni.

 

Apoi, cu greu, ne despărţim de zidirea sfîntă.

Ajungem iar şi iarăşi în realitatea

de aur şi de argint

a maramureşului…