Diana TRANDAFIR 

SENTIMENTALE

Ochii

ca două perle sînt ochii mei

rostogolite pe rază de lună

apă pură

îmbrăţişată de umbre leneşe

absenţa palpită din cotloanele

labirintice

lumea se scurge

şi se face zbatere

de prunc nedorit

 

Spitalul amorului

sentimente în sala de aşteptare

anestezia generală

ţine numai o clipă

pacienţii îşi înfig trupurile

în suflete

fără să lase vreo urmă cumva

lung şi anost

coridorul se-nchide

cu fereastra-hublou

curge egal prin retorte şi doze

injectînd teama

picătură cu picătură

 

din strălucitoarele dale de marmură

pe pardoseală se sparg

imagini cu vene deschise

din care se prelinge

ceva care poartă un nume ciudat

Şoaptele tale

scoicile vii

cu carnea transparentă

în lumina difuză

tocmai au murit

lîngă ţărm

 

un magnet invizibil

din sticlă roşie

ţine aerul la mare distanţă

spre a nu se prăbuşi

dintr-o dată tot

peste mine

 

Gurile somnului

bărbatul pe care-l iubesc

fierbe-n retină imagini

probabil cu mine

le amestecă nonşalant

cu alte chipuri ale altor femei

şi le răstoarnă în răcoarea fîntînii

îşi înalţă privirea pînă la nori

pe raze de mac răsărite

din seminţele sîngelui meu

apoi mor în peştera negară

deschisă şi umedă

unde atîrnă cu capul în jos

liliecii

ecouri ale numelui glorios

al bărbatului pe care-l iubesc

 

Păpuşarul

nu se pot ascunde

defectele grave

de care nu voi să mai dau seamă

parte baletul poetic

parte dansul din şolduri

cînd ar fi numai vorba

de sîngele meu visător

arcuri mecanisme rotiţe

membre şi coapse

smucite violent din culise

de păpuşarul smintit

tot se strecoară în gură

cu gustul sărutului

de o agresivă blîndeţe

purtată prin cele patru zări

ca prin patru porturi

maritime