Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2011. ( 400 p. )
Importanţa monografiei Stileme baroce în creaţia lui Radu Stanca de Constanţa Niţă constă, în primul rând, în abordarea creaţiei lui Radu Stanca dintr-un unghi de vedere inedit : cercetarea şi demonstrarea specificului operei din perspectiva Barocului. Opţiune rodnică, am putea spune, dată fiind varietatea scrisului lui Radu Stanca, multitudinea genurilor şi temelor abordate.
Legat, cum se ştie, de Cercul Literar de la Sibiu, format la umbra ( sau în lumina !) lui Lucian Blaga şi Liviu Rusu, nonconfomist într-o epocă fără apetit pentru personalităţi şi originalitate, Radu Stanca nu se putea dezvolta în direcţia pseudoclasicismului solicitat de propaganda culturală oficială.
Este meritul autoarei de-a nu fi încercat să găsească baroc sau elemente de baroc în fiecare lucrare a lui Radu Stanca. Domnia sa are grijă să precizeze :” Teza noastră nu susţine că Radu Stanca este eminamente baroc. Ea încearcă doar să identifice în textul stancian acele elemente care legitimeaază sau ar putea să legitimeze stilul stancian ca aparţinând acelui „ stil intermediar” care este Barocul – după cum însuşi autorul studiat îl defineşte.
Autoarea dovedeşte bune lecturi de specialitate, capacitate de sinteză, discernământ ştiinţific în alegerea citatelor semnificative. Cu textul autorului en regard, cum s-ar zice, Constanţa Niţă descoperă şi analizează „ stlistica ostentaţiei şi disimulării baroce”, aducând exemple din cele mai reprezentative versuri ale poetului, exemple care-i pot justifica premisele analizei. Un capitol deosebit de dens ( al III-lea ) este dedicat stilisticii ’’între ambiguizare şi persuasiune”. Şi aici, autoarea defineşte termenii corect, apelând la dicţionare româneşti sau străine, dovedind un câmp larg de informare.
Capitolul IV, Stileme baroce în teatrul stancian este o analiză inedită a specificului teatrului scriitorului cerchist, cu accent aparte pe valorile stilistice şi pe efectul lor artistic. Capitolul , de câteva zeci de pagini, este o contribuţie de seamă la determinarea valorii dramaturgiei lui Radu Stanca, insuficient cunoscută şi neapreciată la corecta ei valoare. Este meritul autoarei care aduce o contribuţie de excepţie la studiul acestui poet şi autor dramatic neabordat până acum, după ştiinţa noastră, prin prisma stilului.