Născut la data de 15 aprilie 1949 în localitatea Ostrý Grúň în Slovacia. A absolvit studii de biblioteconomie, pedagogie şi economie. A funcţionat la Martin, în cadrul instituţiei Matica slovenská ca bibliograf, director al Bibliotecii naţionale slovace, administrator al Maticei slovenská. Din anul 2011 îndeplineşte funcţia de director al Institutului pentru literatură a Maticei. În 2013 a fost ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor Slovaci.

Editor, redactor al mai multor publicaţii ştiinţifice, a publicat peste o sută de studii din domeniul culturii cărţii.

Este poet, prozator – este autorul a mai multor volume de versuri:

Čas je tichý posol mysle („Timpul e un sol tăcut al gîndirii“, 2003), Nepatrný pohyb po naklonenej rovine („Mişcare imperceptibilă pe plan înclinat“, 2005), Na konci jedného x-ročia („La finele unui x-secol“, 2009). Un ecou răsunător a înregistrat romanul său Benátsky diptych (Skutočnosť, Neskutočnosti – Diptic veneţian: Realitatea, 2007; Irealităţi, 2010). (D.M.A.)

 

Cuvinte de neocolit

Cu păcat grăit-am

cînd argintul se topea pe tăcute

Cu păcat tăcut-am

cînd fusese aur cuvîntul şi sarea-în bucate

 

Vîntul îmi apleacă spicele

şi parcă fără istovire

îmi ţese-n păr tonuri triste

Venit-a oare timpul cositului?

 

Opreşte-o clipă,

gînd nesăbuit

 

În tăcere se-apropie

cuvintele de neocolit

 

De Sf. Medard

Cînd mi-e cel mai greu

îmi adîncesc capul în palme

Pe tîmple îţi simt

atingerea degetelor

Pe urmă te privesc

Direct în pupilele

pe care le ţin minte

precum cărbunii din palma

bunicului

Nu fumez, nici nu beau

doar pentru o clipă ţin

în mine acel cumplit jăratic

 

Şi chiar dacă de la depărtare

surîzi cu un dram de tristeţe

poate să plouă

 

În tot acel timp infinit

În timpul acelor infinite zile

meditam

despre timpul

în care tu nu ai fost

 

Creşteai precum luna

care m-a iluminat

cu clarul său

 

Despărţiri

Numai despărţiri

observ

Fie sărutări grăbite

mîini în palme încleştate

 

Or eu nu ştiu deloc

să trec prin asta fără durere

Chiar dacă poate rîd

frigul îmi încearcă oasele

 

Şi e limpede precum lumina soarelui

Precum ziua şi noaptea

Că-mi voi lua rămas bun de la tine

Pe veşnicie

 

Atîta doar, ceea ce rămîne

fără rămas bun,

mă bîntuie zi şi noapte

…

 

Traducere din limba slovacă: DAGMAR MARIA ANOCA şi LUCIAN ALEXIU