Personalitate polimorfă, poet, dramaturg, romancier şi eseist, Ljubomir Simovici s-a născut la 2 decembrie 1935 la Užice (Republica Serbia). A absolvit cursurile gimnaziale şi liceale în oraşul natal, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Belgrad, specializarea literaturi iugoslave şi limbă sârbă.
Poezia sârbă contemporană identifică în Ljubomir Simovici pe unul dintre reprezentanţii ei cei mai reputaţi – nu mai puţin pe unul dintre cei mai dinamici autori de care se leagă emanciparea literaturii din spaţiul iugoslav de dogmatismul stalinist al perioadei postbelice. Primul volum de versuri, Elegii slave, îi apare în 1958, urmat de un şir de cărţi de referinţă pentru revirimentul liric produs de afirmarea unei noi generaţii scriitoriceşti: Morminte vesele (1961), Coifuri (1968), Înainte de cel de al treilea cântat al cocoşilor (1972), Sâmbătă (1976), Orizont pe două ape (1980), Gândul la mare (1982), Zece invocaţii către Maica Domnului de la Hilandar, Cea cu trei mâini (1983), Izvoare de viaţă (1983), Oraşul de sus (1990), Acul şi aţa (1992), Coaja oului (1998), Punct (2001, 2004), Planeta Dunărea (2009) etc.
Ljubomir Simovici a obţinut cele mai importante premii literare din fosta Iugoslavie. În 1988 a fost ales membru corespondent, iar din 1994 membru titular al Academiei de Ştiinţe şi Artă a Serbiei (SANU).
ÎNTÂMPINAREA BĂRCILOR PESCĂREŞTI CARE ACOSTEAZĂ PE MALUL DUNĂRII CU PEŞTI MARI
Bravo, meşterilor pescari, bravo, pescarilor!
În ce râu, în ce mare,
în ce ape le-aţi prins pe toate acestea?
Cum aţi pătruns cu toate acestea în Dunăre?
Nu există nici metru, nici cântar
să le poată măsura!
Capul undeva sub Viena, coada la Porţile de Fier!
Aveţi nevoie de o tigaie cât aeroportul!
Dacă au fost tot atât de mari, nu-i de mirare
că Hristos a hrănit doar cu doi peşti
cinci mii de guri!
Oare pe toate acestea le-aţi pescuit cu insectă,
cu peştişor sau cu găluşte?
Cu lăcuste, sau cu mălai?
Cu vierme, cu râme de ploaie sau de pădure,
sau cu râmă roşie de bălegar?
Aşa ceva n-aţi fi putut prinde
fără împăratul balaurilor în cârlig!
Acesta-i oare munte sau peşte?
Aşează lângă peştele acesta o scară,
urcă-te către şira spinării şi, de sus,
din vârful scării, priveşte şi spune,
se vede de pe acest peşte Vladivostokul?
Sau Japonia?
Sau lumea cealaltă?
Oare la umbra acestui peşte mare
ne mai poate vreodată încălzi soarele?
Vă mulţumim, meşterilor, vă mulţumim, pescarilor!
Balaurul pe care-l hrănim,
dacă mănâncă la prânz acest peşte,
va fi sătul aproape până la cină!
PRĂVĂLIE SĂTEASCĂ
Aici, în prăvălia aceasta, de doi pe doi,
în care se coboară pe trei trepte,
aici pe tejghele, în rafturi, pe cântar,
în saci, în lăzi, în borcane,
în conserve de la noi şi străine,
în cutii mici şi mari şi în pungi,
de la A la Z, de la ham la măceşe,
de la halva şi piuliţă la ştiucă şi şuncă,
de la umbrelă la chibrituri şi cratiţe,
de la dulce la sărat, se găsesc de toate!
Din această bogăţie şi abundenţă am ieşit
şi eu cu o cafea, o secure şi un săpun,
cu o capcană de şoareci, o lumânare şi-un papagal!
Cu toate cele de trebuinţă pentru viaţă şi moarte!
Dar fără speranţa că voi realiza vreodată,
şi că voi oferi vreodată
ceva universal, precum o prăvălie sătească.
FURTUNĂ DEASUPRA BELGRADULUI
Sus, pe acoperişurile
biciuite de vânt, de ploaie şi de grindină,
biciuite de pânzele şi de mânecile ude,
smulgând-o din ghearele furtunii,
femeile dau jos lenjeria de pe sfoară!
Oare aceste cearşafuri sălbatice,
pe vânt şi în întuneric,
nu vânează femeile, nu le duc de pe acoperişuri în nori,
precum romanii pe sabine la Roma?
BUFETUL DE LÂNGĂ PIAŢĂ
Privesc din bufetul de lângă piaţă
prin ferestrele lipsite de draperii şi tot mai întunecate
cum se stinge ziua şi cum se lasă seara.
În timp ce la subsol se aprind deja becurile,
sus, la înălţime, la al douăzecilea etaj,
soarele încă străluceşte la toate ferestrele!
În cel mai bun caz – m-am gândit, privind
aceste becuri de la subsol şi acest soare –
în cel mai bun caz aş fi putut spera
să-mi închei ziua
consolându-mă cu o halbă de bere şi-un ou.
PIAŢA DE ARME
Oferim toate tipurile de kalaşnikov!
Procuraţi-vă la timp un kalaşnikov!
Niciunde, nici la soare, nici în gaură de şoarece,
nu eşti binevenit fără un kalaşnikov!
Şi cel care nu are furculiţă şi cuţit
va trebui să aibă un kalaşnikov!
Vindeţi totul, cumpăraţi un kalaşnikov!
Va cina cel care va avea un kalaşnikov!
Şi printre fiare sălbatice, şi printre oameni,
vă va deschide drum un kalaşnikov!
În vârf vă va urca un kalaşnikov.
În loc de dumnezeu, spune kalaşnikov!
Eziţi încă să-ţi cumperi un kalaşnikov?
Cum vei ieşi din casă fără-un kalaşnikov?
Cum te vei duce-n vizită fără-un kalaşnikov?
De ce semeni fără-un kalaşnikov?
De ce-ţi trebuie raiul când n-ai un kalaşnikov?
Şi fratele tău a cumpărat un kalaşnikov!
Frizerul tău te aşteaptă la frizerie
înarmat cu trei arme kalaşnikov!
Fulgeră! Să fulgere! Tună! Să tune!
Ultimul cuvânt îl va avea un kalaşnikov!
Nu există argumente, nici trucuri
în faţa unei ţevi de kalaşnikov!
* * *
Spune, nu îţi e mai uşor
acum, după ce ai cumpărat un kalaşnikov!
Nu-s la locul lor, toate,
acum când ai un kalaşnikov?
Unde speri să ajungi dacă drumul
ţi-l arată ţeava unui kalaşnikov?
Ce adevăr îţi va rosti gura
spre care vei îndrepta ţeava unui kalaşnikov?
Te delectezi la cina
pe care ţi-o asigură un kalaşnikov?
Ce visezi
dacă dormi cu mâna pe un kalaşnikov?
Ai putea ieşi cu această armă, cu un kalaşnikov,
în faţa vânătorului cu arc şi săgeată,
iar ce-ai ucis tu să pui alături
de vânatul său, o gâscă sălbatică?
Traduceri de SLAVOMIR GVOZDENOVICI şi LUCIAN ALEXIU