X

Tu zici că nimic nu se pierde?

Dacă acest pahar de cristal

mi se sparge, niciodată din el

nici măcar o dată un voi mai bea.

 

X

Bună este apa şi setea;

bună este umbra şi soarele;

mierea din flori de rozmarin,

mierea din câmpul fără flori.

 

X

Stuparul este iubitul meu

şi, în stupul său,

albinuţe aurii

pleacă şi vin.

Din stupul tău

stupar al sufletului meu

voi stupări.

 

Câmp

Amurgul e pe moarte ca

o sobă amărâtă care se stinge

 

Acolo, în munţi,

rămâne ceva jar.

 

Şi acest copac tăiat pe alba cale

te face să-i plângi de milă.

 

Două ramuri în trunchiul rănit, şi o

frunză ofilită şi neagră în fiecare ramură !

 

Plângi ?…Printre plopii de aur

departe, umbra dragostei te aşteaptă.

 

X

Era pământul gol

şi un vânt rece, în faţă,

cu zăpadă neîncetată

 

Pornii la drum

printr-un gorun de umbre:

umbra unui gorun.

 

Soarele norii rupea

cu trompetele sale de argint.

Vroiam şi un puteam striga.

 

O văzui un moment cum apărea

în turnurile uitării.

Vroiam şi nu puteam striga.

 

X

A fost odată un marinar

care făcu grădină la mare

şi se apucă de grădinărit.

Era grădina în floare

şi grădinarul se duse

peste această a lui Dumnezeu mare.

Traducere din limba spaniolă Mircea M. POP