Amedeo Anelli s-a născut la Santo Stefano Lodigiano în 1956 şi din acelaşi an trăieşte la Codogno. Se ocupă de poezie, filozofie şi critică de artă, colaborează cu artişti şi centre culturale, organizează numeroase expoziţii şi manifestări de gen. A publicat cataloage, albume şi cărţi de artă. Este autorul următoarelor volume de poezie: „Quaderno per Marynka” (Ed.Polena, Milano, 1987), „12 poesie da Acolouthia” în „Anuario di Poesia” (Ed. Crocetti, 1997), „Omaggio a Edgardo Abbozzo” (Ed. Vicolo del Pavone, Piacenza, 2006), „Contrapunctus” (Ed. LietoColle, 2011). A tradus opera poeţilor ruşi Arseni Tarkovski şi Boris Pasternak. Scrierile sale sunt traduse în limbile rusă, franceză, suedeză, germană, engleză, portugheză şi slovenă. Din 1991 conduce revista de poezie şi filozofie „Kamen” iar din 2009 face parte din comitetul ştiinţific internaţional al revistei solevene „Poetikon”.

Despre poezia lui Amedeo Anelli, critica afirmă că este suspendată în utopia metafizică ce se sustrage de la a distinge şi de la a da un nume lucrurilor; pentru această poezie, a avea un miros, o culoare sau un nume nu contează. Plină de avînt, în picioare, fără mîini, poezia sa intră adînc în conţinutul obiectelor şi îl descompune, revelînd, astfel, sensul înşelător al gîndirii dominante moderne, care nu se mai simte parte integrantă dintr-un organism mult mai mare, aşa cum se întimpla în trecut, ci a devenit doar o componentă uşor de înlocuit şi fără influenţă care nu mai are idealuri, culori şi calităţi.

Contrapunct I

I

Zăpada se învârte în întuneric.

Pisica se ascunde-n culcuş,

iar jos frigul care albeşte grădina.

Printre zidurile de ciment

Natura îşi urmează cursul.

II

Cerul violet.

Se spunea: „Fără cetăţean conştient şi activ

Nicio democraţie posibilă”.

Se spunea: „La nivele aşa joase

de cultură,

nu există democraţie”.

Se spunea: „Cu ape curate

salubritatea. Cu ape poluate

natura îşi urmează cursul către anorganic”.

IV

Zăpada se învîrte în întuneric.

Un fulg pe jos

şi apoi pe sus,

stupefacţia grădinii.

“heri dicebamus…”

într-un întuneric milenar…

Contrapunct II

Ceva s-a înţeles

ceva s-a pierdut

“a pierde e mai necesar

decît a găsi”.

O casă de placaj

în jurul unui piersic

printre butucii de vie

rădăcinile şi pămîntul

şi tăcerea ierbii.

Creşti copile creşti

creşti pentru viaţă.

Dar poetul e dincolo

de scriere

în scriere

către om

către lucru

în neîmplinirea

deplinei umanităţi

ale multor căi

ale lucrului însuşi.

Povestitorul e mai mult

Decît pura forţă narativă

a forţei originare a povestirii

către om.

Un sul de carton

şi copilul înăuntru

între tăcerea ierbii

în mişcare

ascultînd greutatea

inima pămîntului.

Contrapunct V

Ca să faci Artă şi

Critică de Artă

e nevoie de tot

şi nimic nu-i de-ajuns.

Dacă arborele înţelege

dincolo de gard auzul tinde

să povestească, să vadă,

să gîndească, să înţeleagă,

“eu nu povestesc, văd”

la per tu

cu cortexul

o lume

un eu

umedul şi uscatul

cîntecul muşchiului

cărăbuşul

mare cavaler

al ordinului

timpurilor.