Alessandra Pellizzari este istoric de artă şi profesor, trăieşte la Venzia. A publicat volumele de poezie: Lettera a cera persa, LietoColle, 2006; Intermittenze, Bozzetto Edizioni, 2010; Mutamenti, Campanotto Editore, 2012. Este prezentă cu 12 poeme în antologia „12 poetesse italiane”, editată de NEM în 2007. Textele din antologia de faţă au fost alese din volumul Mutamenti.

trăiesc rămăşiţele şi recurenţele înecate…

răsuflarea pavează despărţirile

tîrăşte miopia buzelor

luminează degetele care înşeală

pe aroganţa diformului.

Pe tavan urme de grinzi, pînze de păianjeni,

libelule desenate pe nervuri

sfîşieri întîmplătoare,

execuţia

care se afundă în povestiri uitate.

De la îndurerata pădure de fagi

în cruzimea regală a teatrelor

trăiesc resturile şi recurenţele înecate

amare

       pe cotoare legate din nou.

 

 

cu prima lumină care desenează peisaje…

Să învingi

nimicul, înghiţitură după înghiţitură

cu prima lumină care desenează peisaje

pe pergamentul veiozei.

Mesaje de la figuri păzesc pendulele

schimbările de anotimp împrăştie seminţe şi însemnări pe pagini,

pentagrame diagrame lunare

însoţesc afoniile

dincolo de întuneric

pe brazde de destinaţii necunoscute.

În timp ce fantomele se mişcă

în vîntul poveştilor

portrete neexplicate

atîrnă de-a lungul coridoarelor

răstoarnă fugile.

În inocenţa suspectă

cloceşte dezordinea panică

de înţelepciuni pierdute.

Rime şi zori …

Rime şi zori în pînze sfîşie presimţirile

desenează fluturi incandescenţi

să acopere oroarea baldachinelor şi evantaielor.

Maternitate de redescoperit, violenţe care devin lame de pudoare

din care alunecă dejecţii.

Pieţe-prăpăstii vociferează cuvinte goale amestecate cu ciment.

Mirosuri grele ale ignoranţei în zelul simţului comun.

Voinţa de putere în fundul unui pahar

ucide plăcerea pătată a perlei

şi lovitura de piatră.

Există un aparat sîngeros în ceea ce apune.

Cuvîntul bate măsura trăirii…

Cuvîntul ţine ritmul trăirii

inimă săracă ce colorează apusul.

Condamnată la moarte de prea mult

sfîşie nimicul obsedează golul

lebădă rănită.

Dorinţa altcuiva

îmi atinge corpul

unsă cu plînsete spasmodice

încurcate pe rugul dimineţii.

Fatalitate

corolar ce insoţeşte castitatea şi nebunia

unde străluceşte decadenţa şi erudiţia se transformă

în alarmă.

 

pe capcanele efuziunii

Ard impresii stîngace în sobă

unde bîiguie cafeaua şi anxietăţile zilei

în van am visat patimi în formă de respiraţie.

Cunosc limba care ţese timpul măsurat al abandonului

călătoria care îmi invadează ochii larg deschişi

pe capcanele efuziunii, găurile în care copilăria gustă

                                       [bunătăţi.

Iubesc popoarele care visează existenţa vinul aromat,

                              [şansonetişti şi vremuri

pe care filozofi cosmici le desfac în faţa aplecării capului

pe o piatră funerară.

Mîinile care caută aerul lucrurilor mărunte.