MA LANGUE  EST D’ AMÉRIQUE  ( vol. Ode au Saint-Laurent, 1963 )

Limba mea este din America

Eu m-am născut din acel peisaj

Am prins viaţă din mâlul fluviului

Sunt pământul şi sunt cuvântul

Soarele se ridică de la talpa piciorului meu

Soarele adoarme sub capul meu

Braţele mele sunt două oceane de-a lungul trupului

Lumea  întreagă mă loveşte- n coaste

Îmi amestec limba cu rădăcinile înzăpezite

Îmi amestec respiraţia cu ardoarea primăverii

Mă îmbib cu fiecare aromă

Inventez numere. Inventez imagini

Îmi construiesc litere din lut

Plantez cuvinte în câmpia înaltă

Şi acestea răsar deodată pe linia orizontului

Ca un om plin de barbă şi de rouă

Omul se naşte dintr- un fior al cerului şi pământului

Eu mă voi împlini în paşii timpului

Cuprind într-o singură frază tot cosmosul omului

Omul din ţara mea abia iese din pământ

Şi prima sa literă este un frunziş tenebros

Iar faţa sa este un vis arzător şi stângaci

Acest om face primii săi paşi pe pământ

Iniţiindu-se în gestul primordial

Încheieturile mîinilor sale sângerează

Pe piatra sălbatică

Iar cuvintele îi jupoaie gura

Şi unealta se sparge în mâinile sale neîndemânatice

Şi toată tinereţea sa izbucneşte în lacrimi.