S-a născut Wadowice, oraş legat azi de numele Papei Ioan Paul al II-lea şi de cel al poetului Emil Zegadłowicz, primul scriitor polonez care traduce un florilegiu din creaţia eminesciană și nu numai. A studiat la Facultatea de filologie polonă şi de limbi romanice a Universităţii Jagiellone din Cracovia. Debutează în 1925 în paginile almanahului Czartak, redactat de acelaşi Zegadłowicz. Publică în acelaşi an volumul Fericire în oraş străin. Din 1929 locuieşte la Varşovia. În anii 1938 – 1939 este redactor la revista Skawka.
Dintre cele 18 volume de versuri publicate amintim: Flăcări în spini (1974), Giordano Bruno – poem (1953), Versuri (1957), Înaintea nopţii (1961), Vremuri fără nume (1964), Poezii (1968). A transpus în polonă din lirica antică şi pe poetul ceh, laureat al premiului Nobel, Jaroslav Seifert.
IARMAROC
Stele au dispărut ca fetele
care se scaldă
noaptea.
Am rămas singură.
Sînt Aripă a zorilor
pe întinderile luncilor.
În iarbă-i cuvîntul drag:
– te iubesc…
Luminează ca un diamant pierdut.
E bucuria
pe care soarta ne-o răpeşte
aşa – din cînd în cînd.
Mie să-mi daţi
geamurile colorate toate la un loc
în care-au ţintit
gloanţele rătăcite din iarmaroc.
Ele îmi sînt mai dragi
decît diamantul strălucitor
mîngîiat de vîntul uşor.
Daţi-mi dragostea înapoi
să nu mai rătăcească
pe meleaguri străine prin văi.
Daţi-mi înapoi căldura umerilor,
să-mi puteţi spune, în singurătate,
că sfîrşitu-i pe-aproape